Devoțional zilnic

Pe cine vezi în oglindă?

Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă. – 1 Samuel 16:7

În lumea noastră de astăzi este greu să nu priveşti în oglindă şi să nu te întrebi: „Sunt frumoasă? Arăt destul de bine? Celorlalţi le va plăcea cum arăt?” Ştiu că eu mi-am pus aceste întrebări. Trebuie să recunosc că trecerea anilor nu dă la o parte aceste întrebări. Provocarea este sporită de vocile pe care le auzim pretutindeni în jur: „Ar trebui să faci asta; nu ar trebui să te îmbraci aşa.” Cunoşti şi tu aceste voci, fiindcă sunt convinsă că le-ai auzit. Este foarte greu să avem o stimă de sine sănătoasă dacă stăm să privim în jur. În 1 Samuel 16:7 ni se reaminteşte cine suntem şi, chiar mai important, ai Cui suntem.

De-a lungul anilor, mi-am dat seama că eu sunt creată după chipul lui Dumnezeu. În toată creaţia Lui nu mai există o fiinţă ca mine. El mi-a dat daruri şi talente ambalate într-un pachet (persoana mea) care nu se aseamănă cu niciun alt pachet din lume. Când am conştientizat că Dumnezeu are nevoie de mine exact aşa cum sunt pentru a-L reprezenta – că eu nu trebuie să fiu altcineva sau să fac ceea ce fac alţii -, atunci nu am putut să nu îi dau slavă lui Dumnezeu. Ce concept eliberator!

Prea adesea, mame, mătuşi, bunici şi alţi membri mai în vârstă de la biserică, bine intenţionaţi, încearcă să îi modeleze pe ceilalţi după chipul lor. Ei vor ca toţi să fie asemenea lor. Dar nu se poate să îi modelăm pe ceilalţi după noi, iar acest lucru nu reflectă dragostea şi harul Dumnezeului nostru. El ne permite tuturor să creştem şi să ne dezvoltăm în ritmul nostru, ajutându-ne tot timpul să manifestăm slava şi harul Său. Când citesc Cuvântul lui Dumnezeu, Îl aud spunându-mi că sunt a Lui. El mă iubeşte atât de mult, încât L-a trimis pe singurul Său Fiu, Isus, pentru a mă salva. Eu sunt atât de importantă, încât El îmi strânge toate lacrimile în vasul Său şi pregăteşte un loc pentru mine, ca să trăiesc alături de El o veşnicie. Eu am valoare!

Sunt nespus de bucuroasă că Dumnezeu îmi vede inima. El ştie că uneori, deşi am intenţii bune, nu fac ceea ce trebuie. El mă încurajează să învăţ din aceste experienţe şi să mă comport cu ceilalţi cu acelaşi har şi răbdare pe care El le arată faţă de mine. Deşi îi iubesc pe cei care vor să îmi direcţioneze dezvoltarea, întotdeauna îmi amintesc că Dumnezeu îmi vede inima şi are răbdare cu mine în creşterea mea.

Sunt liberă să privesc în oglindă şi să zâmbesc. Îmi amintesc de acest gând când îmi văd chipul pe care ceilalţi îl vor vedea pe parcursul zilei şi pot zâmbi. Dumnezeu îmi vede inima!

Wilma Kirk Lee