Pescuitul interzis

Devoțional zilnic 15 martie 2018

Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacov 5: 16.

În 1545 pe 15 martie a avut loc prima reuniune a Conciliul Tridentin sau Conciliul de la Trento. Acesta a fost cel de-al nouăsprezecelea sinod ecumenic, recunoscut doar de Biserica Catolică, ținut între 1545 și 1563 și a avut ca principală temă clarificarea problemelor apărute odată cu Reforma protestantă. Printre multele decizii care țin de funcționarea slujbelor în Biserica Romano-Catolică acum s-a hotărât introducerea confesionalelor, acele cabine din lemn cu două despărțituri în care omul de rând vine să-și mărturisească păcatele iar preotul îl ascultă. Prin această invenție spovedania intră în altă etapă, ceva mai discretă.

Curiozitatea de a cunoaște amănunte din viața păcătoasă a semenului este o molimă care roade culmea, chiar pe creștini. Biblia recomanda celui ce a greșit sau ce se consideră nedreptățit să meargă și să rezolve problema direct cu semenul lui, fără intermediari, bineînțeles după ce ai povestit lui Dumnezeu deja despre păcatele tale. Dar nicăieri nu vei găsi că este o obligație să mărturisești altcuiva păcatul tău, doar Dumnezeu și cel vătămat sunt îndreptățiți să primească mărturisirea ta. Chiar și cea mai imaculată viața trăită aici în condițiile păcatului, cercetată de o minte păcătoasă poate deveni un adevărat iad. Dumnezeu ne oferă făgăduința „aruncării păcatelor în marea uitării” și nici o ființă omenească nu ar trebui să pescuiască în această mare.

Pentru azi îți propun două lucruri mărunte. Eliberează-te de povara vreunui păcat care te apasă, mărturisește-l lui Dumnezeu și dacă vrei mai multă putere cere ajutorul unui prieten să se roage și el pentru tine. În al doilea rând eliberează-te de povară păcatelor altora pe care le cunoști. Spune-i lui Dumnezeu că nu ai nevoie și de această povară și aruncă-le asemenea Lui în marea uitării.

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro