Petru – examen de corigență

Devoțional zilnic 30 septembrie 2019

A treia oară i-a zis Isus:„Simone fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi l-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!” Ioan 21:17

Întreaga educaţie teologică a lui Petru putea fi cuprinsă într-o singură frază – a învăţa să iubeşti. Timp de trei ani şi jumătate el a urmat cursuri practice la lecţia de iubire, dar când s-a prezentat la examenul de sesiune, a picat în mod surprinzător. Proba era foarte simplă, surprinzător de simplă, şi poate tocmai de aceea l-a surprins nepregătit. Petru nu-şi dădea seama de nepregătirea sa şi nici nu putea admite calitatea slabă a rezultatelor la cursurile de iubire.
Testul de verificare era acela de a recunoaşte că e unul dintre cursanţii Maestrului, care Se afla acum în faţa judecătorilor. Când şi-a deschis gura să vorbească, chiar începuse să confirme realitatea uceniciei sale, dar deodată s-a întors brusc şi a pornit cu toată viteza în direcţia opusă. El s-a străduit apoi, cu cele mai puternice argumente pe care le avea la îndemână, să demonstreze că nici nu trecuse vreodată pe la cursurile de iubire ale Maestrului. Avea încă destule obiceiuri vechi pe care să le scoată la vedere pentru a-i convinge pe cei din jur că greşiseră atunci când începuseră să-l considere un cursant credincios al Maestrului.

Şi astfel, rezultatul căutat a fost obţinut, chiar fără prea mare greutate. Examenul a fost pierdut.

Pe malul Tiberiadei, Petru a fost invitat să-şi dea corigenţa la lecţia de iubire. Cele trei întrebări ale Maestrului au vizat numai şi numai această disciplină. Nivelul răspunsurilor sale nu era chiar de trecere, dar încrederea şi îndurarea divină aveau să completeze ce mai trebuia.

Succesul la un pas de tine:

Lecţia de iubire continuă. Verificările parţiale vin unele după altele. Examenul final se apropie. Disponibilitatea divină este aceeaşi.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro