Petru – identitate confirmată

Devoțional zilnic 7 decembrie 2019

Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. 1 Petru 2:9

Una dintre cele mai importante lucruri necesare confortului sufletesc este confirmarea periodică a identităţii. Noi avem nevoie să ni se spună mereu cine suntem şi să fim asiguraţi că ne bucurăm de aprecierea şi preţuirea celor din jur. Când acest lucru nu se întâmplă, fără să ne dăm seama, începem să suferim.

Primii creştini aveau de înfruntat o puternică opoziţie din partea lumii din jur. Ei erau ispitiţi să se descurajeze, din cauza stării de tensiune şi ameninţare permanentă. Apostolul Petru ştia prea bine acest lucru şi, de aceea, scriindu-le fraţilor de credinţă, el nu uită să le împlinească această nevoie fundamentală.

Atâta vreme cât cineva ştie cine este, el se va strădui şi va reuşi să se comporte ca atare. Creştinii aveau nevoie să primească asigurarea din partea lui Dumnezeu cu privire la locul de mare responsabilitate pe care El continua să li-l recunoască.

Urmând pe aceeaşi filieră, Dumnezeu continuă să ni Se adreseze din timp în timp, confirmându-ne identitatea. Aşa cum, în câteva ocazii, El I S-a adresat Fiului Său, confirmându-I identitatea şi rolul, la fel procedează şi astăzi, folosind diverse ocazii pentru a ne aduce aminte că Ii suntem preţioşi şi că nu-I pare rău că a plătit un preţ atât de mare pentru a ne răscumpăra. El doreşte ca noi să ne comportăm ca atare, respectându-ne demnitatea conferită.

Succesul la un pas de tine:

Când valurile de durere şi disperare ameninţă să te scufunde, nu uita că valorezi enorm în ochii lui Dumnezeu. Ţine minte acest lucru!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro