Atunci Petru s-a apropiat de El şi i-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” Matei 18:21,22
Petru credea că iertarea perfectă constă într-un număr desăvârşit de exerciţii, după care este admisă răzbunarea. În realitate, iertarea perfectă constă dintr-un exerciţiu perfect de iertare; este o atitudine continuă de acceptare a celorlalţi cu toate greşelile şi nedesăvârşirile lor. În acest caz, nu este admisă răzbunarea. Ca şi meritele în mântuire, răzbunarea creştinului este numai a Domnului. Iertarea şi răzbunarea nu sunt opţiuni ale experienţei creştine. Numai iertarea este încurajată, în timp ce răzbunarea este rezervată de Dumnezeu pentru Sine.
Iertarea celor care ne-au greşit este o continuare a iertării primite de noi de la Dumnezeu. Ea trebuie să fie de aceeaşi natură şi calitate. Petru sesiza o reală presiune şi neputinţă în legătură cu iertarea celor care i-au greşit. El considera că este o limită mai mult decât generoasă dacă cineva începe să ia în calcul greşelile altora începând cu a opta. Şapte greşeli iertate puteau fi măsura desăvârşirii în iertare. într-un sistem în care totul era evaluat, măsurat şi socotit la număr, un asemenea barem putea fi considerat un exemplu de desăvârşire, dar Petru a fost surprins să recunoască faptul că propunerea sa era inconsistentă.
Singura opţiune rămasă lui Petru şi urmaşilor săi creştini avea să fie împrumutarea iertării de la Dumnezeu. Cum iertarea firească era cu totul nepregătită să facă faţă şocului, singura operantă mai rămânea cea divină, împrumutată. Mântuitorul era gata să-i ofere sistemul de operare.
Succesul la un pas de tine:
Cum iertarea divină este permanentă, ireversibilă şi necondiţionată, poţi încerca metoda!