„Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, […] voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” Matei 19:27,28
Este important de remarcat că această discuţie a lui Hristos cu ucenicii se desfăşoară în contextul şi în continuarea episodului cu tânărul bogat. Petru avusese curajul să abandoneze pescuitul pentru a se aventura într-o experienţă profesională complet nouă. Dar cuvintele sale exprimă mai degrabă îngrijorare decât siguranţă şi credinţă. Interesându-se de răsplată, Petru dorea să fie sigur de realitatea ei. Răspunsul Mântuitorului a venit exact pe direcţia căutărilor ucenicilor. Ei erau interesaţi de ministerele împărăţiei lui Israel, şi iată că făgăduinţa învăţătorului venea chiar din această direcţie. Ce putea fi mai atractiv pentru ei decât să ştie că scaunele de domnie ale lui Israel le vor aparţine lor, şi nu altcuiva?
Drumul renunţării era însă abia la început. Era adevărat că ucenicii lăsaseră totul pentru a se ataşa de Hristos, dar acesta era doar primul pas. Mântuitorul a subliniat faptul că vor ajunge pe scaune de domnie numai cei care L-au urmat. Pentru acest lucru, ei trebuiau să se lepede de sine în fiecare zi, să-şi ia crucea şi să-L urmeze. Acest drum al renunţării avea să devină noul lor mod de a fi.
Fiinţa umană nu poate suporta statutul de independenţă totală. Omul trebuie să depindă de cineva. Dacă acesta avea să fie Dumnezeu, calea spre împlinire a ucenicilor avea să fie asigurată. Pentru păstrarea acestui statut, ucenicii trebuiau să-şi menţină poziţia de renunţare de la început.
Succesul la un pas de tine:
Profitul unor investiţii nu vine imediat. Este nevoie de răbdare şi sacrificiu până la capăt. Atunci se va dovedi că a meritat efortul.