Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. 1 Petru 4:10
Cuvintele-cheie din acest pasaj biblic sunt: „să slujească altora”.
Acesta este marele rost al existenţei. Fiecare lucru din marea creaţie a lui Dumnezeu îşi află rostul în a sluji altora. Chiar şi cele mai rapace vieţuitoare nu pot evita acest sens profund al vieţii. Oricât ar fi de pornite pe pradă, cele mai mari răpitoare, până la urma urmei, îşi materializează truda în grija pentru pui şi chiar mai mult decât atât. Nu de puţine ori, alte vieţuitoare vor beneficia direct sau indirect de lupta lor pentru existenţă.
Numai oamenii sunt cu adevărat egoişti. Lumea naturală mai poartă încă destul de vizibil mesajul slujirii altora. Lumea omului a fost însă cel mai serios stricată de acţiunea globală a răului. Refacerea chipului divin din noi începe cu lecţia de dăruire de sine şi slujire a altora. Una dintre cele mai simple lucruri pe care le putem face, atunci când viaţa noastră începe să-şi piardă sensul, este să redescoperim frumuseţea purtării de grijă a cuiva care se află în nevoie.
Inima împovărată de valurile succesive ale păcatului şi răutăţii începe să-şi recapete vioiciunea şi bucuria atunci când este aplecată asupra nevoilor altora. Purtarea de grijă faţă de cei din jur funcţionează ca un leac binefăcător şi tămăduitor de suflet.
Această reorientare personală nu se realizează de la sine. Sunt necesare o reconsiderare serioasă a vieţii şi o alegere şi hotărâre fermă de schimbare a sensului egoist al existenţei personale. Când purtarea de grijă a altora ia locul dorinţei de acaparare şi a consumului egoist, viaţa devine nouă şi merită trăită.
Succesul la un pas de tine:
Poţi depăşi momentele de tristeţe, căutând în mod intenţionat să faci un bine cuiva care are nevoie de tine.