Petru – rostul vieții

Devoțional zilnic

Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. 1 Petru 4:10

Cuvintele-cheie din acest pasaj biblic sunt: „să slujească altora”.

Acesta este marele rost al existenţei. Fiecare lucru din marea creaţie a lui Dumnezeu îşi află rostul în a sluji altora. Chiar şi cele mai rapace vieţuitoare nu pot evita acest sens profund al vieţii. Oricât ar fi de pornite pe pradă, cele mai mari răpitoare, până la urma urmei, îşi materializează truda în grija pentru pui şi chiar mai mult decât atât. Nu de puţine ori, alte vieţuitoare vor beneficia direct sau indirect de lupta lor pentru existenţă.

Numai oamenii sunt cu adevărat egoişti. Lumea naturală mai poartă încă destul de vizibil mesajul slujirii altora. Lumea omului a fost însă cel mai serios stricată de acţiunea globală a răului. Refacerea chipului divin din noi începe cu lecţia de dăruire de sine şi slujire a altora. Una dintre cele mai simple lucruri pe care le putem face, atunci când viaţa noastră începe să-şi piardă sensul, este să redescoperim frumuseţea purtării de grijă a cuiva care se află în nevoie.

Inima împovărată de valurile succesive ale păcatului şi răutăţii începe să-şi recapete vioiciunea şi bucuria atunci când este aplecată asupra nevoilor altora. Purtarea de grijă faţă de cei din jur funcţionează ca un leac binefăcător şi tămăduitor de suflet.

Această reorientare personală nu se realizează de la sine. Sunt necesare o reconsiderare serioasă a vieţii şi o alegere şi hotărâre fermă de schimbare a sensului egoist al existenţei personale. Când purtarea de grijă a altora ia locul dorinţei de acaparare şi a consumului egoist, viaţa devine nouă şi merită trăită.

Succesul la un pas de tine:

Poţi depăşi momentele de tristeţe, căutând în mod intenţionat să faci un bine cuiva care are nevoie de tine.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit