Petru – scara virtuților

Devoțional zilnic

De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa, cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. 2 Petru 1:5-7

Dezvoltarea vieţii creştine nu este o treabă uşoară sau care se realizează de la sine. Sunt necesare o bună disciplină personală şi o stăruinţă permanentă pentru a urca, treaptă după treaptă, scara virtuţilor.

Credinţa care se rezumă la simple declaraţii de principiu rămâne slovă moartă, dacă nu este demonstrată prin Fapte ale ascultării şi supunerii. Convertirea cuvintelor de credinţă în acţiuni pozitive cere muncă grea şi migăloasă.

Faptele lipsite de discernământ pot fi mai dăunătoare decât lipsa lor, de aceea acţiunile trebuie conjugate cu experienţa cunoaşterii experimentale şi cu clarificările teoretice ale adevărului.

Tendinţa naturală a acumulărilor de cunoştinţe este îngâmfarea, orgoliul. Dar lupta creştină converteşte experienţa cunoaşterii în putere de subordonare de sine. Adevăratul stăpân pe cunoştinţe este cel ce ştie să se conducă pe sine.

Răbdarea creştină şi evlavia se sprijină şi se condiţionează reciproc. Iar când fraţii se adună să se închine, încep să se iubească şi să se înţeleagă cu adevărat. Până la iubirea de oameni nu mai este decât o treaptă. Simplă, dar necesară, aceasta trebuie urcată cu hărnicie şi curaj, pentru că fără ea creşterea creştină nu ar fi terminată.

Succesul la un pas de tine:

Continuă să urci şi nu te mulţumi niciodată cu ceea ce ai realizat. Caută să vezi care treaptă trebuie consolidată!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit