Petru – sfințenie ca la carte

Devoțional zilnic

Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. 1 Petru 1:15

Cineva poate vedea în această chemare a apostolului Petru o condiţie imposibil de îndeplinit. Dar atunci când citim textul cu atenţie, lucrurile nu sunt chiar aşa de complicate.

Apostolul ne spune că Dumnezeu este sfânt în sfera Sa de acţiune. Urmând acest model, noi trebuie să fim sfinţi în toată purtarea noastră. Nu suntem lăsaţi să realizăm nici singuri şi nici prin puterea noastră acest lucru de dorit.

Pentru a face posibilă umblarea noastră sfântă, Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său, care să ne arate calea şi să ne susţină pe drum. Primul lucru pe care ni l-a arătat Hristos este acela că El însuşi a fost dependent de Tatăl Său, deşi avea puterea să Se descurce singur. Reuşita misiunii Mântuitorului a constat în desăvârşita dependenţă de Tatăl şi de Cuvântul Tatălui. El nu a făcut nimic despărţit de Dumnezeu Tatăl. În plus. Duhul Sfânt a fost Acela care S-a ocupat de coordonarea misiunii Fiului lui Dumnezeu şi tot El este Acela care Se ocupă în continuare de coordonarea misiunii noastre.

Atunci când Dumnezeu ne conduce, maniera noastră de a săvârşi lucrurile poartă amprenta divină. Noi umblăm şi lucrăm cu aprobarea lui Dumnezeu, iar acest lucru ne conduce la reuşită, asemenea misiunii publice a Mântuitorului.

Mai mult decât călăuzirea divină, ceea ce ne asigură succesul este puterea Sa, pe care ne-o dă cu bucurie şi îmbelşugare pentru a-I împlini aşteptările. Astfel, prin călăuzirea şi puterea Sa noi putem fi, şi suntem, sfinţi în toată umblarea noastră, ca şi El în toată umblarea Sa.

Succesul la un pas de tine:

Eşti sfânt dacă faci ceea ce vrea Dumnezeu cu puterea pe care El ţi-o oferă zilnic, pentru că tu o ceri şi o valorifici.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit