Pietre ale speranței

Devoțional de seară

Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod. – Isaia 55:11

Ce lucrare uimitoare, mă gândeam eu, ascultând cântăreţul care explica proiectul de misiune în pauza concertului. El cunoaşte o doamnă mai în vârstă care locuieşte pe o insulă mică de pe lângă lacurile din Michigan, o insulă accesibilă doar cu barca. Uneori, insula este acoperită de gheaţă şi nu se poate ajunge acolo decât cu feribotul. Pe femeie nu a deranjat-o că era singura persoană care locuia pe insulă după moartea soţului ei. Bine organizată, ea şi-a făcut provizii înainte să se formeze furtunile de zăpadă.

Într-o zi, şi-a dat seama că avea nevoie de încă o priză pentru ceas şi pentru energie, deci trebuia să ajungă în oraş. În timpul de aşteptare al feribotului, i-a venit ideea să strângă pietre mici, drepte, de pe malul râului. Pe o parte a pietrei scria un verset biblic şi pe cealaltă parte desena ceva plin de culoare — ca de exemplu un fluture, o floare sau o pasăre.

Până reuşea să termine mai multe pietre, vremea avea să se încălzească suficient pentru ca feribotul să poată veni să o ia şi să o ducă pe uscat, împreună cu pietrele ei pictate. Mergea prin mai multe magazine şi lăsa la întâmplare câte o piatră la ghişeu sau pe un raft şi apoi mergea mai departe, rugându-se ca Duhul Sfânt să conducă persoana potrivită chiar la acea piatră.

Cântăreţul a dat tuturor din public câte o piatră şi ne-a explicat de ce considera el că acesta este un proiect uimitor.

„Mulţi oameni împart broşuri sau le pun în locuri publice pentru a fi găsite de trecători”, a spus el. „Totuşi, unii oameni aruncă acea bucată de hârtie. Dar când găsesc o piatră pictată, şansele sunt foarte mici să o arunce. Aceasta poate iniţia o conversaţie şi probabil va fi păstrată de cel care o găseşte sau va fi dăruită mai departe.”

Caracterul unic al acestui proiect m-a atras. Deşi nu sunt artistă, am descoperit, spre surprinderea mea, că şi eu pot face astfel de ilustraţii.

Aşa că am început şi eu o nouă lucrare. Nu este greu să faci nişte pietre prezentabile în doar câteva momente relaxante de creativitate. Deoarece în apropierea casei mele nu am de unde să strâng pietre, găsesc pietre potrivite în magazinele de bricolaj şi de artizanat.

Acum, de fiecare dată când ies din casă, încerc să iau cu mine o piatră sau două care să le amintească altora de dragostea lui Dumnezeu. Poate vei dori să încerci şi tu.


Dorothy Wainwright Carey

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit