Pietrele strigă

Devoțional zilnice

Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” – Luca 19:40

Una dintre cele mai semnificative descoperiri arheologice din toate timpurile este Piatra din Rosetta, aflată în British Museum din 1802.

Unii învăţaţi afirmă că piatra a fost găsită pe 15 iulie 1799 de căpitanul francez Pierre-François Bouchard. Alţii susţin că a fost descoperită pe 19 iulie sau chiar în august. În ciuda acestor discrepanţe minore, ştim că ea a fost găsită în iulie-august 1799 în satul Rosetta, în Delta Nilului, în timpul campaniei din Egipt a lui Napoleon.

Piatra din Rosetta este o stelă granodiorită cu un decret din 196 î.Hr., în care Ptolomeu al V-lea este onorat ca zeu. Aceeaşi inscripţie a fost gravată de trei ori pe ea – în hieroglifică egipteană veche, în demotică şi în greacă. Thomas Young a decodat unele din scrierile demotice, lucru care l-a ajutat pe Jean François Champollion să descifreze hieroglifele de pe ea în 1822. Astfel au putut fi descifrate multe alte inscripţii hieroglifice din Egiptul Antic, unde israeliţii au fost captivi timp de mulţi ani.

Aceasta şi alte descoperiri arheologice au permis pietrelor „să strige” într-un moment critic al istoriei acestui pământ. Pe de-o parte, aşa-numitul criticism istoric (mai târziu cunoscut ca metoda istorico-critică) a început să pună sub semnul întrebării originea divină a Bibliei şi să nege multe din relatările sale istorice. Pe de altă parte, arheologia Orientului Mijlociu a început să confirme istoricitatea mai multor relatări biblice.

Dar poate vă întrebaţi: chiar are nevoie Biblia să fie susţinută de surse externe? Acceptând Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care se certifică singur, ar trebui să îi permitem să evalueze critic toate celelalte surse de cunoştinţe şi nu invers. Dar chiar şi aşa, arheologia a contribuit semnificativ la reconstruirea contextului istoric/cultural al multor evenimente biblice şi să descrie modul în care trăiau oamenii în vremurile biblice, cum îşi construiau casele, cum lucrau, cum se căsătoreau etc. De exemplu, cartea lui Martin Hengel, Crucifixion (1977, publicată inițial în germană, în 1976) expunea metodele romane de răstignire, oferind o lumină nouă asupra morţii nemiloase a lui Isus pe cruce.

Doamne, îţi mulţumim pentru descoperirile arheologice care au susţinut istoricitatea Bibliei şi ne-au ajutat să înţelegem mai bine contextul său istoric/cultural!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit