Pilat din Pont

Devoțional zilnice

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus…?” (Matei 27:22)

Originar din Pontul Asiei Mici, Pilat a fost al cincilea guvernator roman al Iudeei, în anii 26–36 d.Hr., prin decret al împăratului Tiberius, care îi conferise titlul de „Imperium”, adică, puterea supremă în provincie. Felul brutal de a-şi impune voinţa l-a făcut neplăcut supuşilor, întărâtându-i împotriva lui, iar felul bizar şi ciudat al acestora l-au făcut pe Pilat să-i urască şi să-i sfideze.

Pilat rămâne în istorie ca cel mai mare judecător nedrept care L-a condamnat conştient la moarte pe Cel pe care L-a declarat şi găsit nevinovat. Se pare că stăpânea bine dreptul roman şi era dispus să-l aplice. Dar, pus în faţa marelui examen al vieţii, Pilat greşeşte. Şi nu greşeşte din necunoaştere, ci din slăbiciune, frică, plan greşit. Încercând să împace şi conştiinţa, şi lumea, acceptă compromisuri care-l vor duce în final la greşeala fatală… Era un conflict între conştiinţă şi carieră, alternativa de a-i satisface ori pe iudeii odioşi, ori pe Cezarul de care se temea.

Putem spune că:

Pilat a greşit atunci când nu a acţionat după lumina primită.

Pilat a greşit atunci când a făcut primul compromis. „Dacă Pilat ar fi rămas de la început hotărât, refuzând să condamne un Om pe care L-a găsit nevinovat, el ar fi rupt atunci lanţul fatal care avea să-l lege în remuşcare şi vinovăţie cât timp avea să mai trăiască” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ediţie electronică, p. 732).

Pilat a greşit atunci când a cântărit interesele: interesele vremelnice şi cele veşnice, între a sta de partea adevărului sau a compromisului, între a apăra dreptatea sau a o vinde.

Pilat a greşit pentru că nici după moartea lui Isus nu s-a smerit, nu s-a umilit şi n-a căutat împăcarea cu Dumnezeu. Isus a murit pentru toată lumea, inclusiv pentru Iuda şi pentru Pilat.

Pilat se va mai întâlni o dată cu Isus, la judecata finală. Cei doi se vor privi faţă în faţă pentru ultima dată. Pilat va plânge că a pierdut veşnicia. Isus va plânge că a pierdut un fiu.

Titu Ghejan, pastor, Conferinţa Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit