Pilda lui Iotam

Devoțional zilnic 3 aprilie 2018

Copacii au plecat să ungă un împărat și să-l pună în fruntea lor. (Judecătorii 9:8 p.p.)

Când copacii își pun în gând să își aleagă un conducător, iar singurul care acceptă coroana împărătească este un sărman și nevrednic spin, tu, cititorul pildei, cazi pe gânduri. Oare nu ar fi fost oricare dintre măslin, smochin sau vița-de-vie mult mai vrednic de această poziție, mult mai capabil să domnească peste copaci? Iar când îl auzi pe Măria Sa, Spinul, sumețindu-se grabnic și zicând: „Veniți! Veniți la umbra mea! Sunt gata să vă ofer adăpost…”, scenariul pare că alunecă pe panta absurdului.

Să ne amintim însă contextul în care a fost spusă pilda aceasta. Ghedeon a fost unul dintre marii judecători ai israeliților. Sub conducerea lui, poporul a obținut o victorie importantă și a scăpat de jugul madianit. Ghedeon a refuzat ulterior propunerea oamenilor de a le fi împărat. Era tânăr. Era idealist. „Domnul va domni peste voi”, le-a spus el oamenilor. Însă, după moartea lui Ghedeon, Abimelec, unul dintre fiii lui, a uneltit să pună mâna pe puterea refuzată de tatăl său și, fără scrupule, și-a ucis 69 de frați. A scăpat doar unul, mezinul Iotam.

Pilda lui Iotam este clară din acest punct de vedere. Ghedeon este măslinul. Sau smochinul. Abimelec este spinul. Oamenii ar fi putut fi conduși de măslin, dar s-au ales cu spinul.

Ceea ce poate scăpa ușor ochiului la citirea pildei este atitudinea măslinului, a smochinului și a viței-de-vie. Refuzurile lor au fost treptele ascensiunii fulgerătoare a spinului. La fel ca într-o altă pildă, a celor poftiți la cină (Luca 14), spusă mai târziu de Isus, când oamenii s-au scuzat invocând motive nobile, și personajele simbolice din pilda lui Iotam au făcut același lucru. Au zis „pas”, preferând să-și vadă de propriile treburi.

Combinația este fatală. Când unii refuză să își asume responsabilități, iar alții acceptă prea lesne soluțiile de compromis, viitorul sună oricum, numai bine nu. Dublul îndemn pentru tine este următorul: refuză soluțiile primejdioase și acceptă chemarea când ți-o trimite Dumnezeu.

Florin Bică, redactor, Editura Viață și Sănătate

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro