Pinii

Devoțional de seară

Îl voi asculta şi-l voi privi, voi fi pentru el ca un chiparos verde: de la Mine îţi vei primi rodul. – Osea 14:8

De la fereastra din dormitorul meu pot vedea un grup de pini foarte înalţi. Brazi. Când toţi ceilalţi copaci se odihnesc şi nu mai au culoare, ei totuşi rămân aşa. Verdele închis, bogat, de pe crengile lor rămâne neschimbat când toţi ceilalţi copaci îşi pierd frunzele.
Uneori, ocazional, când mă rugam şi meditam, o rază de lumină strălucea printre vârful copacilor şi se întâmpla ceva fenomenal. Parcă doar pentru o clipă, ochii şi gândurile mele erau transportate în locurile unde îşi are locaşul căldura acelei lumini şi unde pare să fie pace deplină. Atunci îmi amintesc că, detaşată de lumea în care trăiesc, pot simţi prezenţa lui Dumnezeu.

Tu unde mergi, departe de lumea seculară, pentru a petrece timp cu Dumnezeu în rugăciune specială? Poate la răsăritul de soare dimineaţa sau la briza blândă a mării? Timpul acesta petrecut cu Dumnezeu te îmbogăţeşte?

Când sunt singură cu Dumnezeu, El prezintă lumii mele un concept cu totul nou despre El. Lucrurile care înainte păreau atât de importante cad pe locul doi. Mă pot concentra mai clar asupra Lui. Am un simţământ adevărat de mulţumire în acele momente preţioase petrecute doar cu Dumnezeu.

Nu este minunat să ştii că Dumnezeu poate şi chiar vine până în lumea noastră? El ne poate înălţa gândurile înspre El şi ne poate atinge. Este cu totul diferit de orice altceva – un timp şi un loc în care ne putem bucura cu adevărat de frumuseţea Sa.

Adesea stau şi privesc vârful brazilor, nu este întotdeauna uşor să mă refugiez în pinii de la geam. Au fost şi momente în care am plecat prea grăbită de la momentele mele cu Dumnezeu. Totuşi, sunt recunoscătoare pentru pini, care îmi amintesc că există un loc unde pot simţi prezenţa Lui.

Deşi este fenomenal şi dincolo de înţelegerea noastră, noi avem un Tată care Se apleacă până la noi, tânjind să ne atingă.

Astăzi să ne conectăm la El.


Laura A. Canning

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit