Plătindu-ne datoria

Devoțional zilnice 5 octombrie 2018

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. – Romani 6:23

Primul preşedinte american George Washington a spus într-o ocazie: „Este mai bine să nu te scuzi deloc decât să dai o explicaţie proastă.” Dacă ar mai fi trăit în 2010, ar fi avut ocazia să-şi urmeze sfatul. Pe 5 octombrie 1789, George Washington a împrumutat din Biblioteca New York Society cartea Legea Naţiunii (traducerea în engleză din 1760), de Emer de Vattel. Zece ani mai târziu a murit fără să mai fi returnat cartea. Pe 16 aprilie 2010, un arhivist al bibliotecii a confirmat că acea carte încă lipsea.

După ce au auzit despre cartea nereturnată, angajaţii Patrimoniului „George Washington” Mount Vermon au căutat imediat o altă copie a aceleiaşi ediţii, pe care au găsit-o online la preţul de 12 000 de dolari. Au cumpărat cartea şi au returnat-o ceremonios Bibliotecii New York Society, pe data de 19 mai 2010. Adăugând inflaţia, amenda cumulată de-a lungul celor 221 de ani ar fi ajuns la 300 000 de dolari. La ceremonie, Charles Berry, preşedintele consiliului de administraţie, a declarat: „Prin prezenta îl absolv pe George Washington şi pe reprezentanţii acestuia de orice penalităţi pentru depăşirea termenului.

Ca fiinţe umane căzute, cu toţii avem imensa datorie a păcatului, de care trebuie să se ocupe cineva. Plata este moartea (Rom. 6:23), pentru că „fără vărsare de sânge nu este iertare” de păcat (Evrei 9:22). „Morţi în greşelile şi păcatele noastre” (Efes. 2:1), noi nu am putea niciodată să ne rezolvăm propriile datorii. Dar, prin uimitorul Său har şi iubire, Isus Hristos a plătit preţul la cruce în locul nostru, aşa încât să putem fi iertaţi de păcatele noastre. După cum scrie şi apostolul Pavel: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” (Efes. 2:8)

La fel ca şi în cazul lui George Washington, tot altcineva a plătit şi datoria noastră, dar în comparaţie cu Washington, care era deja mort şi nu mai putea participa la procesul de returnare a cărţii, noi trebuie să decidem dacă acceptăm sau respingem asigurarea lui Dumnezeu pentru noi. Apelul lui Dumnezeu pentru noi astăzi este: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6). De ce să nu-I oferi chiar acum într-o rugăciune un cuvânt fie de acceptare, fie de confirmare a unei acceptări anterioare a îndurătoarei plăţi pentru păcatul tău?

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro