Plimbare și lucrare în vreme de COVID

de Dennis R. Carlson

În martie 2020 totul s-a schimbat în lumea mea. Mulți oameni gândeau că aceste schimbări erau dificile și cu siguranță nu mergeau spre mai bine. Pe măsură ce eu și soția mea am început să ne adaptăm viața la realitatea muncii de acasă, a trebuit să ne regândim programul zilnic.

Unele lucruri pe care le știam trebuiau să se schimbe; altele rămâneau la fel. Cele mai evidente schimbări trebuiau să se întâmple în timpul orelor în care, în mod normal, mergeam la serviciu și ne întorceam acasă la sfârșitul zilei de lucru. La data la care scriu, cele două săptămâni de lucru de acasă s-au transformat în aproape un an și nu vedem încă sfârșitul acestei perioade.

Prima observație pe care am făcut-o a fost că acum aveam peste o oră în fiecare zi timp suplimentar care ar fi fost folosit în mod normal pentru a face naveta către și de la birou. Am decis să folosim acest timp pentru exerciții în aer liber. Locuim într-o zonă de locuințe pentru persoane care au peste cincizeci și cinci de ani. Avem trasee frumoase pe care să mergem mai ales primăvara, când toate plantele și copacii înfloresc. Există, de asemenea, un teren de golf care permite plimbarea pe traseele cărucioarelor în fiecare dimineață până la ora 8. Am petrecut cea mai mare parte a timpului nostru de plimbare pe terenul de golf.

Am constatat că erau mulți alți rezidenți care mergeau și ei în fiecare dimineață și am considerat important să salutăm fiecare persoană pe care am întâlnit-o în plimbările noastre. Aceasta a devenit o rutină zilnică pentru cei 30 sau 40 de oameni pe care îi întâlneam în fiecare zi.

De-a lungul timpului am reușit să învățăm nume și să ne cunoaștem cu acești oameni pe care îi întâlneam zilnic. Am aflat despre îngrijorările și de provocările familiilor lor și am început să adăugăm preocupările lor în fiecare zi în rugăciunile noastre.

Acum că partea luminoasă a zilelor a devenit mai scurtă și vremea rece, nu ne vedem prietenii la fel de des, dar timp de șase luni în 2020 am putut interacționa cu vecinii noștri în fiecare zi. Ceea ce a fost privit de cei mai mulți ca o povară oribilă s-a dovedit a fi o binecuvântare extraordinară pentru mine și soția mea, atât în exercițiul nostru fizic zilnic, cât și pentru că am reușit să cunoaștem pe unii dintre oamenii din zonă.

Am învățat că Dumnezeu poate face întotdeauna ceva plăcut din evenimentele nefericite din viața noastră. Ne lipsește interacțiunea zilnică cu comunitatea noastră și informațiile pe care aceste întâlniri le ofereau rugăciunilor noastre în aceste luni de iarnă. Deși s-ar putea să nu știm până vom fi în cer cum a răspuns Dumnezeu plimbărilor noastre de rugăciune, vom continua să ne rugăm. Și Dumnezeu încă ne oferă întâlniri ocazionale cu prietenii noștri de plimbare care oferă mai multe lucruri care să fie incluse în rugăciunile noastre.

Dennis R. Carlson este directorul departamentului Planned Giving & Trust Services al Conferinței Generale.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Plimbare și lucrare în vreme de COVID apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro