Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. – Ieremia 29:12,13
În Sabat, pe 6 august, după ce am citit din Biblie şi am discutat despre cele citite împreună cu cele trei vecine, am terminat şi ultima bucată de mâncare pe care o mai aveam. Ne-am luat rămas-bun una de la alta, hotărâte să ne rugăm stăruitor ca Dumnezeu să ne ajute cumva să ajungem în oraşul Sofia, în ciuda apelor mari. Mai târziu, în acea seară, am auzit pe cineva din stradă strigându-mi numele. Am văzut o altă vecină, Margarita, şi pe fiica ei, pe care nu o cunoşteam foarte bine. Totuşi, ştiu că soţul meu le-a vorbit despre Dumnezeu cu puţin timp înainte ca el să moară. „Vino, am ceva pentru tine şi trebuie să îţi spun ceva”, a strigat Margarita. Entuziasmată şi tremurând, ea a spus: „Soţul meu tocmai punea lemne pe foc când am auzit o şoaptă care îmi spunea: «Ridică-te şi du-i nişte mâncare Slavkei, ea e singură.» Apoi, în timp ce pregăteam masa de seară, am auzit aceeaşi şoaptă din nou. Aşa că fiica mea a venit cu mine să îţi aducem ceva.” Mi-au dat nişte zucchini delicios şi pâine. Le-am mulţumit.
Am fost profund mişcată de această întâlnire. Am simţit o aşa bucurie şi pace interioară! Dumnezeu îmi purta de grijă, răspundea nevoilor mele şi folosea oameni care nu s-au arătat foarte interesaţi de El! Ziua următoare, pe 7 august, a venit curentul. Până pe 12 august au fost reparate şi cele trei poduri feroviare ca să pot merge la Sofia să mă aprovizionez cu cele necesare. Încă mă întreb cum am reuşit să rămân în casa mea umedă din 26 iulie până în 12 august fără să mă îmbolnăvesc. Ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit, dacă El nu mi-ar fi dăruit hrană şi medicamente, eu având o boală de inimă şi diabet, pentru care trebuia să îmi administrez insulină? De ce a folosit Dumnezeu exact acea familie de necredincioşi pentru a-mi dărui cele necesare?
Căile lui Dumnezeu sunt unice. După această experienţă am devenit foarte apropiată de acea familie. Am reuşit să le vorbesc mai mult despre Dumnezeu. Acum şi ei ştiu că Isus ne iubeşte aşa cum suntem: imperfecţi. Ştiu că „toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28), căci Dumnezeu a promis că va auzi cererile noastre.
Când îl căutăm din toată inima, El promite să se lase „găsit” de noi. El întotdeauna este aproape de fiecare dintre noi, de aceea nu trebuie să ne temem de „apele” acestei vieţi. Amin!
Slavka Simeonova