La 23 de ani, Rawad Qaq a fugit din Siria, alungat de un război devastator, fără să-și poată lua familia cu el în călătoria plină de primejdii, care a durat 22 de zile, cu barca. Ajuns în Europa, tânărul a reușit să obţină o diplomă de doctorat în stomatologie criminalistică la Universitatea Dundee din Scoţia, și a dezvoltat o tehnologie de recunoaștere a genului persoanelor ucise în război, în cazul cărora există puţine elemente de identificare.
„Când am fugit din Siria, eram complet singur, fără niciun fel de experienţă pentru viaţa reală. Războiului nu-i pasă că tu eşti student. Destramă familii şi vieţi. Pe măsură ce situaţia s-a înrăutăţit în ţara mea, la fel ca multe alte sute de mii de persoane, am fost obligat să fug spre o zonă sigură, ajungând mai întâi în Liban”, povestește tânărul.
Rawad Qaq a părăsit Siria în 2015. Nu știe când se va întoarce și nici dacă își va mai putea îmbrăţișa familia. Noua lui casă este Scoţia, dar până aici a avut un drum lung, care l-a purtat prin Liban și apoi prin Germania. Ajuns în Scoţia, a reușit să intre într-un program de doctorat, dar folosește cunoștinţele și munca lui pentru a studia lucruri care l-au marcat în războiul pe care l-a privit de la mică distanţă în ţara sa natală. Astfel, a studiat gropile comune, modul de identificare a persoanelor pe baza danturii, înregistrările medicale și problemele care afectează bazele de date.
Programul gratuit creat de Qaq permite experţilor în medicină legală să folosească craniul unei persoane pentru a prezice, cu acurateţe de 80%, sexul acesteia.
„Craniul este al doilea cel mai bun indicator al genului pentru un schelet uman, după pelvis. Adeseori, în circumstanţe extreme, singura rămăşiţă pe care antropologii, arheologii şi odontologii o au la dispoziţie este un craniu. Am vrut să creez o soluţie pentru problemele cu care ei se confruntă în aceste domenii”, a explicat Qaq.
Tânărul sirian plănuiește să dezvolte și alte metode de identificare a victimelor, atât în Siria, cât și în Irak și Yemen, în zone devastate de război, unde identificarea victimelor reprezintă realmente o problemă.
Războiul civil din Siria a fost numit de către unii comentatori drept cel mai sângeros conflict al secolului XI, cel puţin până acum. Potrivit Syrian Observatory for Human Rights, peste 570.000 de oameni au murit în cei 8 ani de la izbucnirea războiului din Siria.
Numărul refugiaţilor este de peste 6 milioane, însă doar puţini se mai gândesc că s-ar putea întoarce acasă în viitorul apropiat.
Guvernul german spune că foarte puţini dintre refugiaţii sirieni aflaţi în Germania se întorc în ţara natală. Astfel, 199 de persoane au depus, în 2017, cerere de sprijin financiar pentru întorcerea voluntară în Siria, iar în 2018, numărul lor a crescut la 466.
Dintre motivele invocate pentru această alegere, cele mai frecvente sunt dorul de ţară, problemele de integrare sau îmbolnăvirea unui membru al familiei, potrivit guvernului german. Poziţia Germaniei este în acord cu cea a oficiului ONU pentru refugiaţi, potrivit căreia întoarcerea acasă a refugiaţilor sirieni nu este posibilă încă „în siguranţă și demnitate”.