Povestiri cu băieţi

Devoțional zilnic 12 ianuarie 2020

Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta. Psalmii 139:14

Încă de când au început să se joace cu pământ, băieţii mei s-au îndrăgostit de această activitate, iar ataşamentul lor faţă de nămol a avansat de-a lungul timpului. Există ceva special la pietriş şi pământ, ceva ce cucereşte iremediabil inima unui băiat. Cu basculante şi cu tractoare, băieţii mei aduc la viaţă drumuri, parcări şi lacuri exact în faţa casei noastre. Apoi folosesc furtunul ca să umple noile creaţii cu apă, ceea ce, desigur, creează noroi. Până la sfârşitul zilei sunt acoperiţi de noroi din cap până-n picioare, în timp ce zâmbetul li se prelungeşte până la urechi. Nici că se poate viaţă mai frumoasă!

Îmi place să am o casă foarte curată, însă înţeleg cât de important este să îi las pe băieţii mei să fie băieţi. Deseori, societatea încearcă să încadreze băieţii mici în tipare care cu siguranţă nu sunt făcute pentru ei. Aceştia trebuie să stea la birourile lor, să nu se murdărească prea mult, nici să nu urce prea sus, să nu se ia la trântă cu prietenii.

Această mentalitate provoacă tot felul de constrângeri şi frecuşuri şi o stare generală de supărare, pentru că băieţii trebuie să fie, desigur, băieţi. Ei au fost meniţi să cucerească, să învingă şi să îşi folosească puterea cu înţelepciune. Când cultura noastră încearcă să impună ce înseamnă să fii băiat, suntem în pericolul de a crea o generaţie de băieţi care încearcă să afle cine sunt şi ce înseamnă să fii bărbat. Băieţilor ar trebui să le fie îngăduit să fie băieţi.

Iată câteva reguli pe care le avem noi pentru copiii noştri:

– Să contribuie mult la treburile casei. Şi să se joace şi mai mult.

– Să strige, să ţipe, să urle şi să se caţere.

– Să-şi învingă temerile, încercând lucruri noi şi dificile.

– Să-şi creeze propriile visuri şi fantezii în culori vii, folosindu-se de o varietate de mijloace media.

– Să încerce întotdeauna să facă o treabă mai bună decât data trecută.

– Să-L cunoască pe Cel în care constă adevărata lor putere.

Eu şi soţul meu ne dorim să creştem copii fericiţi, încrezători în ei înşişi, care sunt gata pentru încercările şi bucuriile vieţii de adult. Succesul lor constă în libertatea de a-şi descoperi talentele şi punctele forte în mediul propice pe care îl oferim noi, ca părinţi.

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru oportunitatea de a afla mai multe despre cine eşti Tu în timp ce îmi cresc copiii – chiar şi atunci când interesele lor sunt diferite de ale mele!


Kirsten Holloway

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro