Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. (Iacov 1:6)
Unii oameni nu au deloc tărie de caracter. Ei sunt ca o bilă de chit căreia îi poate fi dată orice formă posibilă. (…) Slăbiciunea, nehotărârea şi ineficienţa aceasta trebuie biruite. Există în caracterul creştin adevărat o fermitate ce nu poate fi modelată sau supusă de împrejurări adverse. Oamenii trebuie să aibă coloană morală, o integritate care nu se lasă flatată, mituită sau înspăimântată. (Mărturii, vol. 5, p. 297)
Avem un vrăjmaş puternic. (…) Când oamenii i se predau ca robi, Satana nu manifestă faţă de ei vrăjmăşia pe care le-o arată celor care poartă numele lui Hristos şi care se consacră slujirii lui Dumnezeu. Pe aceştia îi urăşte de moarte. Ştie că-L întristează pe Isus când îi aduce sub puterea înşelăciunilor sale, când îi răneşte, când le slăbeşte credinţa. (…) Satana le va îngădui să se odihnească puţin celor legaţi de carul lui ca sclavi, căci ei sunt captivii lui de bunăvoie; dar, când solia milei ajunge la ei şi când ei caută să scape de sub puterea sa ca să-L urmeze pe adevăratul Păstor, vrăjmăşia sa este trezită. (…) Conflictul dintre suflet şi Satana apare atunci când captivul începe să se smulgă din lanţ şi când tânjeşte după libertate. (…)
Aceia care doresc într-adevăr să fie învăţaţi de Dumnezeu şi să meargă pe calea Sa au făgăduinţa sigură că, dacă simt că le lipseşte înţelepciunea şi o cer de la Dumnezeu, El le-o va da cu mână largă şi fără mustrare. Apostolul spune: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc.” (…) Crede, crede că Dumnezeu va face exact ce a făgăduit! Continuă să-ţi înalţi rugăciunile şi veghează, lucrează şi aşteaptă! Luptă-te lupta cea bună a credinţei! (Youth’s Instructor, 10 mai 1894)
Atâta vreme cât ne lăsăm purtaţi de curentul lumii, nu avem nevoie nici de pânze, nici de rame. Numai atunci când ne întoarcem împotriva curentului începe munca noastră. (Mărturii, vol. 6, p. 129)