Precursorii adventistmului

Devoțional zilnice 11 decembrie 2018

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” – Matei 2:1-2

Evanghelia după Matei vorbeşte despre trei magi înţelepţi de la Răsărit care au venit să se închine nou-născutului Împărat Isus Hristos. Formal, ei nu făceau parte din poporul lui Dumnezeu, dar ni se spune că ei studiau Scriptura ebraică şi au înţeles că sosise vremea ca Mesia să vină.

O stea tainică i-a condus în cele din urmă la Betleem, unde L-au găsit pe Isus. Tot aşa, alţi oameni au descoperit învăţături biblice semnificative studiind Scriptura pentru ei.

Francisco Hermógenes Ramos Mexia (1773–1828) s-a născut în Buenos Aires, Argentina, pe 1 decembrie 1773 (nu 20 noiembrie). El a devenit un proprietar de pământuri foarte bogat şi proeminent în provincia Buenos Aires, dar şi un apărător al băştinaşilor indieni. Cu o educație romano-catolică, el a fost o persoană religioasă devotată studierii Scripturii. Interesul său pentru profeţia biblică a fost influenţat de Manuel Lacunza (1731–1801), un iezuit din Chile. Dar Francisco a mers mult mai departe în înţelegerea Bibliei decât acesta din urmă.

Juan Carlos Priora spune că Ramos Mexia punea accent pe Biblie ca fiind singura sursă de credinţă şi doctrină; considera că Isus Hristos şi apostolii erau singura temelie adevărată a bisericii creştine, păzea Sabatul zilei a şaptea şi afacerea lui chiar era închisă în acea zi; credea în a doua venire literală şi iminentă a lui Isus; înţelegea starea morţilor ca fiind o dezintegrare, în aşteptarea învierii la a doua venire a lui Isus; a scos în evidenţă mântuirea doar prin credinţa în Hristos; a acceptat botezul prin scufundare; a respins transsubstanţierea; a acceptat preoţimea universală a tuturor credincioşilor şi se opunea închinării la icoane.

Ramos Mexia s-a confruntat cu o opoziţie puternică din partea liderilor religioşi şi politici contemporani, dar nu a renunţat niciodată. Considerat primul adventist de ziua a şaptea modern, el era singurul care susţinea aceste învăţături biblice în acea zonă. Dacă eşti chemat să îţi aperi credinţa fiind singur, să nu uiţi că Dumnezeu are nevoie de stele care să fie gata să strălucească pentru El indiferent de vreme şi circumstanţe.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro