Predică-L pe Isus

Devoțional zilnice 13 septembrie 2018

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. – 1 Corinteni 2:2

Îţi poţi imagina că cineva a susţinut 417 întâlniri de evanghelizare şi a predicat Evanghelia creştină la nu mai puţin de 215 milioane de oameni în direct, în peste 185 de ţări de pe şase continente? Mai mult, s-a întâlnit cu papa, cu regina, cu mai mulţi prim-miniştri, împăraţi şi vedete şi chiar cu fiecare preşedinte american de la Dwight Eisenhower până la Barack Obama. Vorbind într-o ocazie specială, el a fost numit „pastorul Americii”.

William Franklin Graham Jr., cunoscut ca Billy Graham, s-a născut pe 7 noiembrie 1918 lângă Charlotte, Carolina de Nord. Pe 13 septembrie 1947, pe când avea 28 de ani, Graham şi-a început prima campanie într-un oraş în Civic Auditorium din Grand Rapids, Michigan. La întâlnirile cu titlul „Tineri pentru Hristos”, au participat aproape 6 000 de persoane. Integritatea morală a lucrării sale era asigurată de „Modesto Manifesto” (1948), în care erau promovate rapoartele exacte, integritatea financiară, curăţia sexuală şi susţinerea din partea clerului local. S-a convenit ca niciun bărbat din echipă să nu rămână vreodată singur cu o femeie, în afară de soţie.

Billy Graham a considerat că misiunea lui era să îi conducă pe oameni să se pocăiască de păcatele lor şi să Îl accepte pe Isus ca Mântuitor personal. El spunea: „Singurul meu scop în viaţă este să îi ajut pe oameni să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu, relație care, cred eu, vine prin cunoaşterea lui Hristos.” Mai mult: „Păcatul este cea mai puternică forţă din univers, căci L-a trimis pe Isus pe cruce. O singură forţă este mai mare decât aceasta – dragostea lui Dumnezeu.” De obicei, Graham îşi încheia puternicele lui predici evanghelistice cu un apel la inima oamenilor să Îl accepte pe Hristos, în timp ce corul cânta imnul solemn „Aşa cum sunt” (Imnuri creştine AZŞ #178).

Adventiştii de ziua a şaptea au un mesaj profetic unic de proclamat înaintea lumii, care este rezumat în întreita solie îngerească pe care o găsim în Apocalipsa 14:6-12. Dar Ellen White ne reaminteşte că „Hristos este centrul oricărei doctrine adevărate” (Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, p. 453). Chiar mai mult, „dintre toţi cei ce poartă numele de creştini, adventiştii de ziua a şaptea ar trebui să fie cei mai remarcabili în ce priveşte înălţarea lui Hristos în faţa lumii” (Slujitorii Evangheliei, p. 156).

Hristos nu poate fi limitat la nivel doctrinar, El trebuie să fie o realitate în experienţ a religiei noastre personale!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro