Așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos. (Tit 2:13)
Domnul Isus vine curând, iar noi, cei care credem, suntem cei care trebuie să dăm această avertizare lumii. Noi trebuie să arătăm, prin îmbrăcămintea noastră, prin conversațiile noastre și prin faptele noastre, că mintea ne este ațintită asupra unor lucruri mai bune decât treburile și plăcerile acestei vieți scurte. Aici nu suntem decât străini și călători și trebuie să arătăm că suntem gata și așteptăm venirea Domnului nostru. Fie ca lumea să vadă – dragă cititorule – că tu călătorești spre o lume mai bună, spre o moștenire care nu putrezește; că tu nu îți poți permite să îți petreci viața cu lucrurile acestei lumi, ci că preocuparea ta este aceea de a te pregăti pentru căminul care te așteaptă în Împărăția lui Dumnezeu.
Cum să facem această pregătire? Supunându-ne poftele și pasiunile voinței lui Dumnezeu și aducând în viața noastră roadele sfințirii. Trebuie să facem dreptate, să iubim mila și să umblăm smerit înaintea lui Dumnezeu. Să-L lăsăm pe Domnul Hristos să intre în inimile noastre și în căminurile noastre. Trebuie să cultivăm iubirea, simpatia, adevărata curtoazie unii față de alții. (…)
Viața noastră trebuie să fie consacrată spre binele și fericirea semenilor noștri, așa cum a fost viața Mântuitorului. În aceasta constă bucuria îngerilor și aceasta este lucrarea în care ei sunt angajați. Spiritul iubirii lui Hristos, ce se sacrifică, este spiritul care umple cerul și constituie sursa fericirii de acolo. Şi acesta trebuie să fie și spiritul nostru, dacă dorim să ajungem în societatea oștirii cerești. Egoismul și plăcerea după lucruri deșarte vor fi biruite în mod proporțional cu iubirea lui Hristos, care ne umple inimile și ne stăpânește viața; plăcerea noastră va fi de a sluji altora și de a face voia Domnului nostru, pe care sperăm să Îl vedem în curând. (…)
Noi trebuie să ajungem să facem binele pentru că așa e drept, și nu pentru a evita pedeapsa sau de teamă că o mare nenorocire s-ar putea abate asupra noastră. Vreau să fac binele pentru că găsesc plăcere în neprihănire. Se poate găsi atât de multă fericire făcând bine aici, atât de multă satisfacție făcând voia lui Dumnezeu, atât de multă plăcere primind binecuvântarea Sa. Apoi să arătăm că suntem oameni cu judecată sănătoasă, căutând răsplata nu în lumea aceasta, ci în cea care va veni. Să stăm la postul datoriei noastre, credincioși în a ne îndeplini datoriile, având viața noastră ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, astfel ca atunci când Se va arăta Păstorul cel mare, să „putem primi cununa care nu se poate veșteji, a slavei.” – Signs of the Times, 1887