Prețul unui suflet

Devoțional de seară 24 august 2019

Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? – Marcu 8:37

Doi dolari şi optzeci şi nouă de cenţi: preţul pentru un borcan cu sos pentru paste.

Mergând prin piaţă îmi făceam planul pentru cină: cartofi copţi, porumb fiert, salată verde şi chifteluţe din legume în sos de spaghete. Pe borcanul de sos pe care l-am ales scria „cu ulei de măsline şi usturoi”. Perfect. La casă, casieriţa părea neobişnuit de prietenoasă. Mi-a zâmbit şi a spus ceva despre vreme, după care mi-a spus totalul pentru legume şi fructe. Apoi a ajuns la sosul pentru paste. Când a luat borcanul în mână, m-a privit direct în faţă şi, tăcută, l-a pus în plasa de cumpărături fără să îl scaneze. Am văzut eu bine? Casieriţa şi eu ne-am uitat una la cealaltă. Apoi mi-a revenit vocea. „Dar nu aţi scanat sosul pentru paste”, i-am atras eu atenţia.

S-a uitat fix la mine, foarte tăcută. Apoi, privind spre casa de marcat, a apăsat pe un buton şi a scos totalul. „Doisprezece dolari şi patruzeci şi nouă de cenţi”, a spus ea.

„Nu”, i-am reamintit eu. „Ar fi trebuit să fie cam cincisprezece dolari. Sosul pentru paste… vă amintiţi de el?” Dintr-odată, casieriţa a luat sosul pentru paste din plasa de cumpărături şi l-a scanat. Am plătit totalul, i-am mulţumit şi apoi am plecat, deşi nu sunt sigură care au fost motivele din spatele acţiunilor ei.

Îmi pot doar imagina ce a gândit după ce am plecat eu: Cum a putut acea clientă să fie atât de neghioabă şi nerecunoscătoare? De ce nu a dorit să accepte fapta mea de „bunătate”?

În cuvinte foarte simple, nu am vrut să accept acest lucru, deoarece nu îmi doream să fur de la magazin. Nu mi-aş da la schimb sufletul pentru doi dolari şi optzeci şi nouă de cenţi – sau pentru orice altă sumă. Ce gust amar ar fi avut acel sos dacă aş fi acceptat să fiu complice la furt!

Deşi la început casieriţa nu a scanat sosul pentru paste, eu ştiu că ochii lui Dumnezeu au scanat toată scena. La fel ca Iov, şi eu aş fi putut fi protagonista nevinovată într-o piesă urmărită de tot universul. Aş fi trecut testul? Cât de delicioasă a fost masa din acea seară, în special chifteluţele în sosul pentru paste plătit! Dar tremur ştiind că acea sumă ar fi putut reprezenta cu uşurinţă preţul sufletului meu.

Doamne, ajută-ne să fim vigilenţi la înşelătoriile celui rău şi arată-ne cum să dăm mărturie pentru Tine atât în lucrurile mari, cât şi în cele mici.


Annette Walwyn Michael

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro