Prima și a doua venire

Devoțional zilnic 23 decembrie 2019

El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. (Matei 24:31)

Urmărește ediția video aici.

Conducătorii națiunii iudaice aveau Scripturile Vechiului Testament, care preziseseră în mod clar felul primei veniri a Domnului Hristos. Prin profetul Isaia, Dumnezeu descrisese înfățișarea și misiunea Domnului Hristos, spunând: „Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința…”

Toate evenimentele minunate de care era legată cea de-a doua venire, ei le așteptaseră să aibă loc la prima Sa venire. De aceea, când a venit, ei nu L-au primit. (…)

Între prima și cea de-a doua venire a lui Hristos există un contrast izbitor. Niciun limbaj omenesc nu ar putea descrie scenele celei de-a doua veniri a Fiului omului pe norii cerului. El va veni în slava Sa, în slava Tatălui și a sfinților îngeri. El va veni îmbrăcat în haine de lumină, pe care le poartă încă din zilele veșniciei. Îngerii Îl vor însoți… Sunetul trâmbiței va fi auzit chemându-i pe cei morți afară din morminte.

În timp ce [conducătorii iudei] privesc slava Lui, în mintea lor apare amintirea Fiului omului în trup omenesc. Își aduc aminte cum s-au purtat cu El, cum L-au respins și cum s-au situat de partea marelui apostat. Scenele vieții lui Isus le vin în minte în toată claritatea. Tot ce a făcut El, modul umil în care a venit aici jos pentru a-i scăpa de povara păcatului, toate acestea le apar înainte ca osândire. (…)

Trăim acum pericolele zilelor de pe urmă. Scenele de luptă se perindă cu repeziciune și ziua cea mare este la uși. Suntem pregătiți pentru aceasta?

Fiul omului le va da celor neprihăniți cununa vieții veșnice, iar ei „Îl slujesc zi și noapte în templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul care stă în mijlocul scaunului de domnie va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” – Review and Herald, 5 septembrie 1899

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro