Vrem verdictul pe care nu-l putem avea – să fim și drepți și îndreptățiți; să câștigăm fiecare dispută la puncte și totuși să fim socotiți fără vină.
Însă ceva în căutarea noastră de a câștiga ne anulează prinderea trecătoare a harului. „iubirea nu se mânie, nu se gândește la rău [nu ține evidența greșelilor l. engleză]” (1 Cor 13: 5) spune Biblia – și totuși păstrăm o listă de răni pe care așteptăm să o răzbunăm. Urmărim o coadă de zmeu în vânt pentru a remedia ceea ce a pătat bârfa, convinși că ceea ce noi numim „adevărul” este în ultimă instanță mai de preț decât dragostea.
Dar numai Dumnezeu poate să înțeleagă pe deplin. Numai un Tată înțelept și plin de har poate fi „să fie neprihănit, şi totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.” (Rom 3:26).
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiți.”(Isaia 53: 5).
Bunătatea Evangheliei nu constă în a obține ceva ce am câștigat. Căci există Unul care ne-a luat minciunile, pofta, dorința de a avea dreptate și le-a spălat cu lacrimile și sângele Său. Pe măsură ce harul înlocuiește toate fanteziile noastre de a ne face dreptate, cedăm în fața unui adevăr mai mare: „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor” (Isaia 53: 6).
Este suficient dacă Hristos este Singurul care are dreptate și prin harul Său ne declară compleți.
Deci, rămâneți în har. -Bill Knott
Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 19 februarie 2021.
Traducere: Adina Păltineanu
Articolul Primind ce nu merităm apare prima dată în Redesteptare si reforma.