Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)
Pentru versiunea video, click aici.
Prin puterea pe care ne-o dă Domnul Isus, noi putem fi „mai mult decât biruitori”. Însă noi nu putem produce această putere. O putem primi doar prin Duhul lui Dumnezeu. Avem nevoie de o perspectivă profundă asupra naturii Domnului Hristos și a tainei iubirii Sale, „care întrece orice cunoștință”. Trebuie să trăim sub razele calde, prietenoase ale Soarelui Neprihănirii. Doar compasiunea plină de iubire a Domnului Hristos, harul Său divin, atotputernicia Lui ne pot face în stare să-l înfrângem pe dușmanul nostru nemilos și să supunem opoziția din propriile noastre inimi. Care este tăria noastră? Bucuria în Domnul. Fie ca dragostea lui Hristos să ne umple inimile, și atunci vom fi pregătiți să primim puterea pe care o are pentru noi.
Să-I mulțumim lui Dumnezeu în fiecare zi pentru binecuvântările pe care le avem. Dacă oamenii s-ar smeri înaintea lui Dumnezeu, conștientizând cât de nepotrivită este o atitudine de aroganță, dându-și seama de totala lor incapacitate de a face lucrarea care trebuie făcută pentru ca sufletele lor să poată fi curățite; dacă ar renunța la propria lor neprihănire, Domnul Hristos va locui în inimile lor. El va interveni direct cu mâna Lui pentru a face din ei ființe noi și Își va continua această lucrare până când o va desăvârși.
Domnul Hristos nu va neglija niciodată lucrarea care a fost așezată în mâinile Sale. El va inspira în ucenicul hotărât conștientizarea stării de împotrivire, de păcătoșenie, de degradare a inimii asupra căreia lucrează El. Cei ce se pocăiesc cu adevărat învață cât de inutilă este îngâmfarea. Privind la Domnul Isus, comparându-și propriile caractere deficitare cu caracterul desăvârșit al Mântuitorului, ei nu pot decât să spună:
„Neputând s-aduc nimic,
Lângă crucea Ta azi pic.”
Ei declară împreună cu profetul Isaia: „Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlinești pentru noi. Doamne, Dumnezeul nostru, alți stăpâni afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine și numai Numele Tău Îl chemăm” (Isaia 26:12-13). – Review and Herald, 31 martie 1904