Privirea țintă

Devoțional zilnice 25 mai 2018

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre. Evrei 12,2

Stăteam într-un colţ al sălii de sport de la universitate, urmărind un instructor cum îi învăţa pe nişte elevi de zece ani, veseli şi zglobii, să facă o jumătate de răsucire în timp ce săreau pe trambulină.

– Vedeţi semnul de ieşire de pe zidul din faţă? i-a întrebat instructorul.

– Da! au răspuns elevii cu elan, dornici să înceapă distracţia.

– Acum priviţi exact în spatele vostru, a continuat profesorul. Vedeţi posterul de pe peretele acela?

– Da! au răspuns ei în cor, întorcându-şi capetele către peretele respectiv.

– Bun, zise profesorul. Acum, când vă vine rândul, începeţi să săriţi şi, când sunteţi pregătiţi să faceţi răsucirea, vă uitaţi mai întâi la semnul de ieşire din faţă şi apoi întoarceţi capul şi vă uitaţi la posterul de pe peretele din spate.

Unul câte unul, elevii au încercat această nouă mişcare.

Deşi era ceva cu totul nou, dacă respectau instrucţiunile simple de a privi direct în faţă la semnul de ieşire şi apoi de a întoarce capul şi a privi direct în spate la poster, corpul executa răsucirea foarte uşor.
Simpla schimbare a direcţiei privirii îi ajuta să-şi schimbe poziţia corpului fără efort.

În experienţa aceasta am văzut, încă o dată, lecţia pe care Duhul Sfânt mi-o transmite cu răbdare în plan spiritual:
Noi ne deplasăm în direcţia în care privim.

Când privim la eşecurile trecute, păşim către autocondamnare. Când ne uităm la circumstanţele dificile prezente, mergem către descurajare.

Dar când ne uităm ţintă la Isus, ne îndreptăm către bucurie, către un viitor şi o nădejde, către siguranţă, linişte sufletească şi biruinţă.

Doamne scump, ajută-mă ca, în fiecare pas făcut, în fiecare rugăciune înălţată şi in fiecare clipă trăită, să privesc ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei mele. Amin!

Kelly Mowrer

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro