Provocările contraculturii

Devoțional zilnice

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. – 2 Timotei 3:1

Civilizaţia noastră este caracterizată de un amestec de progres tehnologic lipsit de etică şi declin moral. Ar trebui să ne surprindă acest lucru? Nicidecum, deoarece Isus a spus că aceeaşi depravare care a fost înainte de potop va reapărea chiar înainte de a doua Sa venire (Matei 24:37-39). Comportamentul oamenilor din vremea sfârşitului – de fapt, purtarea urâtă – este descris foarte bine şi în 2 Timotei 3:1-7 şi 2 Petru 2:1-22. Acest declin a devenit mai evident în anii ’60-70, cu aluzie în special la neliniştea din 1968.

În Paris erau conflicte nesfârşite între studenţi şi autorităţile de la Universitatea Paris din Nanterre. Joi, 2 mai 1968, conducerea a închis porţile universităţii, lucru care a dus la proteste masive în tot oraşul. Răs-coale socio-politice asemănătoare au avut loc şi în Praga, Berlin, Chicago şi alte locuri din lume. Tot în acelaşi an au fost asasinaţi Martin Luther King Jr. şi Robert Kennedy, au fost puternice mişcări antirăzboi, mişcarea American Black Power şi apariţia mişcării feministe.

Dezgustaţi de ironia culturii contemporane, în special de cea a războiului din Vietnam (1955–1975), mulţi tineri americani, atât băieţi, cât şi fete, s-au prins de un motto atrăgător: „Faceţi dragoste, nu război.” Ieşind din cercul familiei, unii au hotărât să trăiască în colonii hippy cât mai îndepărtate, găsind în sex, droguri şi muzica rock & roll mediul ideal în care să îşi exprime pasiunile nestăvilite. Istoricii spun despre anul 1968 că a fost anul care a zdruncinat şi schimbat lumea şi că a fost un an care nu s-a încheiat niciodată. Într-adevăr, lumea nu va mai fi niciodată la fel!

Vânturile contraculturii acelei perioade cruciale încă suflă şi astăzi cu o intensitate tot mai mare. Multe valori religioase şi morale de bază sunt aruncate astăzi la pământ. Toate formele de autoritate sunt acum puse sub semnul întrebării. Cu cât sunt mai mari provocările, cu atât mai intense ar trebui să fie convingerile noastre. Aceasta este vremea în care toţi creştinii adevăraţi ar trebui să se ridice şi să fie „sarea pământului” şi „lumina lumii” (Matei 5:13-16). „Căci iată, întunericul acoperă pământul şi negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava Lui se arată peste tine” (Is. 60:2). Să demonstrăm lumii puterea transformatoare a harului uimitor al lui Dumnezeu!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit