Publius – pâinea pe ape

Devoțional zilnic

În împrejurimi, erau moşiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile. Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el şi l-a vindecat. Fapte 28:7,8

Este puţin probabil ca Publius să fi fost un evreu credincios care să fi cunoscut cuvântul ce zice să-ţi arunci pâinea pe ape şi după multe zile o vei găsi iarăşi. Şi totuşi, el este subiectul unei asemenea experienţe. Cum corabia pe care se afla şi Pavel a eşuat în apropierea fermei sale, el s-a grăbit să îngrijească de naufragiaţi. Trei zile, mai-marele insulei a hrănit şi a făcut tot ce îi era în putinţă pentru refacerea şi confortul oamenilor scăpaţi de la moarte.

Pavel nu s-a mulţumit să fie doar un beneficiar pasiv al acestui om bun, care se cheltuia pe sine pentru binele lor. Aşa că apostolul şi-a găsit imediat rostul, îngrijind, la rândul său, de tatăl lui Publius. Acesta suferea de febră şi tulburări digestive, iar Pavel s-a rugat pentru el, şi omul a fost vindecat. Deşi Publius nu dorea nicio recompensă pentru generozitatea sa, prin această minune, i-a fost răsplătită truda pentru cei în nevoie.

Nu au trebuit să treacă multe zile până când binefacerea făcută de Publius să se întoarcă într-o binefacere asupra propriei familii. Cuvântul din Eclesiastul 11:1 – care vorbeşte despre pâinea pe ape – este o lege a cauzei şi efectului care acţionează atât în termeni generali, cât şi particulari. A purta de grijă celor în nevoie este o reflectare a iubirii lui Dumnezeu. Când oamenii procedează la fel, ei înşişi vor fi binecuvântaţi.

Succesul la un pas de tine:

Încearcă principiul aruncării pâinii pe ape şi vei constata că acesta funcţionează şi astăzi la fel de bine ca în trecut.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit