Pușculița

Devoțional zilnic

Apoi le-a zis: “Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui”. Luca 12:15

A fost o vreme, copil fiind, când toți banii pe care îi primeam, majoritatea de la părinți, îi puneam deoparte. Faptul că aveam banii mei, mă făcea să mă simt confortabil și independent. Erau un element de siguranță și de libertate. Dacă aș fi dorit să cumpăr ceva ce îmi doream foarte mult, o puteam face. 

Nu era nimic rău în asta. Dar care este limita între siguranță și lăcomie. Dumnezeu nu recomandă risipa și nici nu dorește să trăim în sărăcie. Deci e ok să ai bani, să îi strângi, dacă ai un plan de a realiza ceva cu ei. Însă, este posibil ca la un moment dat, dorința de a avea cât mai mult și de a-ți putea permite orice să depășească dorința de a-l sluji pe Dumnezeu. A pune dorințele tale egoiste mai presus de dragostea pentru Dumnezeu și pentru oameni, a permite lăcomiei să te conducă, nu va face decât să te îndepărteze de viața veșnică. Avuțiile pe care le avem, mai mari sau mai mici nu sunt decât mijloace de slujire pentru Dumnezeu și pentru semeni. Iar viața noastră este cu atât mai prețioasă cu cât ceea ce avem folosim cu simț de răspundere.

Mari Angheluţă, instructor explo, Tg. Jiu nr. 2

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit