100 de zile de rugaciune

Putere neașteptată – Partea a III a

De Zachary Page

[Dacă ați ratat începutul experienței lui Zac, vă rugăm să dați clic aici pentru partea I sau aici pentru partea a II a.]

După ce m-am întors la ritmul normal de slujire pastorală, după experiența mea de la seminar, am știut că nu mă puteam întoarce la felul în care fuseseră lucrurile înainte. Cinci ani mai târziu, nu mai pun ceasul pentru șase ore. Dar am constatat că, la fel ca George Müller, nu pot părăsi prezența Lui până când nu sunt cu adevărat „fericit în Dumnezeu Însuși”. Pentru mine, acest lucru durează de obicei cel puțin trei ore, uneori mai mult. Cred că este probabil pentru că inima mea este mai dură decât a multora.

Vedeți, mă așteptam ca puterea să vină dintr-o legătură mai strânsă cu Dumnezeu. Dar nu sunt sigur la cum mă așteptam să arate acest lucru. Cred că mă așteptam să văd rezultate fenomenale în păstorirea mea. Speram să văd mii de oameni îngrămădindu-se la biserica mea. Voiam ca minunile găsite în cartea Faptele Apostolilor să se repete în lucrarea mea. Și cred că Dumnezeu dorește să facă aceste lucruri printre noi. Cu toate acestea, ceea ce a avut loc a fost mai valoros și cred că, de fapt, mai puternic decât oricare dintre aceste lucruri.

Pe măsură ce am petrecut timp în prezența lui Dumnezeu zi de zi, fixându-mi ochii asupra frumuseții Sale, am ajuns să recunosc tot mai mult urâțenia propriei mele inimi. Îmi amintesc, cum în repetate rânduri, m-am simțit profund condamnat privind modul în care acțiunile mele i-au rănit pe alții. Am început să văd cum furia și frustrarea mea față de alții, chiar și atunci când făceau greșeli, erau atât de incredibil de ne asemenea lui Hristos. În loc să aduc vindecarea care însoțește întotdeauna acțiunile lui Hristos, conducerea mea în pastorație a creat răni în inimi.

Am început să văd cum atitudinile mele față de soția mea fuseseră egoiste; am început să tânjesc să fiu un soț mai bun. De exemplu, din cauza competitivității mele extreme, soției mele i-a fost frică să mă lase să interacționez cu familia ei. Trebuia să acționeze cu grijă sau să-i ajute pe ceilalți să aibă grijă să nu spună lucruri care m-ar putea provoca, din cauza mândriei mele sensibile.

Mi-a fost amintit modul în care farsele mele din liceu și facultate L-au prezentat pe Dumnezeu într-o lumină falsă în atât de multe feluri. Dar toate acestea, deși pot părea dureroase, au fost atât de incredibil de vindecătoare. La fel ca un medic care curăță în jurul unei răni infectate, Dumnezeu aplica bisturiul pe inima mea în moduri care aduceau o pocăință mai profundă, umilință și, în cele din urmă, bucurie. Apelurile telefonice și mesajele către cei pe care îi tratasem urât, nu au fost ușoare, dar pacea care a venit mereu știind că am făcut tot posibilul pentru a corecta greșelile, a fost minunată.

Zi de zi, pe măsură ce continui să-mi fixez ochii asupra lui Isus, devine din ce în ce mai clar pentru mine că ceea ce Îl face pe Dumnezeu puternic este faptul că El „este iubire” (1 Ioan 4: 8). Și cea mai mare putere posibilă în slujirea mea vine din a-I permite să-mi schimbe inima de piatră cu una de carne (Ezechiel 36:26), creând în mine o inimă curată care bate la unison cu a Sa (Psalm 51:10). Fără aceasta, propovăduirea mea este doar „un chimval zăngănitor” (1 Corinteni 13: 1) și, în ciuda tuturor cunoștințelor mele, a credinței, a facerii de minuni și a dăruirii, „nu sunt nimic” (v. 2). Constat că, cu cât rămân mai mult în prezența lui Dumnezeu, predând totul și cerându-I să schimbe anumite locuri în care El îmi dezvăluie că sunt total ne asemenea lui Hristos, cu atât mai mult se descătușează puterea Lui de a cizela acele locuri abrazive din caracterul meu.

Încă mă lupt cu sentimentele de inadecvare. Încă mă întreb de ce nu văd rezultate mai mari. Dar Dumnezeu mă învață să folosesc aceste sentimente ca un combustibil pentru a căuta o relație mai intimă cu El. Oricum,  acesta este singurul lucru care satisface cu adevărat. Și la urma urmei, doar dacă rămân în El, voi aduce „multă roadă” (Ioan 15: 5). Și acest lucru aduce o pace incredibilă. „Smeriți-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. Şi aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.” (1 Petru 5: 6, 7).

 

Lucruri pe care le-am învățat pentru a ne bucura în Dumnezeu

  1. Cere-I lui Dumnezeu să te trezească cât de devreme vrea El, pentru a petrece timp cu El (Isaia 50: 4).
  2. Cere lui Dumnezeu să te facă să auzi bunătatea Sa (Psalm 143: 8) și să privești frumusețea Sa (Psalm 27: 4).
  3. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți cerceteze inima, convingându-te de orice păcat (Psalm 139: 23, 24).
  4. Cere-I lui Dumnezeu să creeze în tine o inimă curată și să pună în tine un duh nou și statornic (Psalm 51:10).
  5. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți deschidă ochii pentru a vedea „lucrurile minunate” din legea Sa (Psalm 119: 18).
  6. Întreabă-L pe Dumnezeu ce are pe suflet pentru tine astăzi (Psalm 143: 10).
  7. Ia-ți timp pentru a-I permite să răspundă (Psalm 46:10).

Zachary Page este pastor la Templeton Hills SDA Church, din Templeton, California. El și soția sa, Leah, sunt căsătoriți de 13 ani și se bucură de viață și slujire împreună cu fiicele lor gemene în vârstă de doi ani. Această experiență a fost prezentată inițial în Ministry Magazine.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Putere neașteptată – Partea a III a apare prima dată în Redesteptare si reforma.