Puterea minunată a rugăciunii

Devoțional zilnic 26 februarie 2020

Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. – Filipeni 4:6,7

Faptul că la tinereţe am mai fost şi plecată din biserică m-a ajutat să înţeleg că a face voia lui Dumnezeu este cea mai bună alegere. Am mai învăţat că puterea rugăciunii are efecte mai complexe decât şi-ar putea imagina mintea limitată, înţelepţii au încercat să facă speculaţii pe seama măreţei înţelepciuni a lui Dumnezeu. Dar nimeni nu poate descrie măreţia şi puterea Lui.

Adesea mă rog pe parcursul zilei, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru minunatele Sale binecuvântări. Întotdeauna Îi cer să fiu pe aceeaşi frecvenţă cu El, concentrându-mă asupra Lui în cuvânt, în gând şi în fapte. Îl rog să mă ajute să le prezint semenilor caracterul Său plin de dragoste şi iertare. În special mă rog să fiu iertătoare – aşa cum El mă iartă în fiecare zi. Vreau să fiu plină de îndrăzneală în rugăciune şi laudă, vorbindu-le în acelaşi timp şi altora despre bunătatea Sa uimitoare.

Nu vreau să fiu un creştin căldicel, fără o viaţă reală de rugăciune. Ah, dar când guşti şi vezi cât de bine este să fii iubit de Tatăl ceresc, cea mai bună alegere pe care o poţi face este să îi slujeşti Dumnezeului Preaînalt. După ce mi-am predat viaţa pe deplin lui Isus şi am simţit dragostea Sa necondiţionată, aceasta a fost mai mult decât îmi puteam imagina sau puteam spera vreodată. Duhul Său cel blând mi-a smerit inima şi m-a făcut în stare să ascult şi să fiu supusă. Recunosc, am căzut de mai multe ori. Dar, de fiecare dată, Dumnezeu Şi-a întins mâna iubitoare şi m-a iertat din nou, deşi nu meritam.

Iertarea lui Dumnezeu mă face să îmi doresc şi mai mult să ascult de El. Eu cred că niciun creştin nu se poate ruga cu adevărat dacă nu caută să împlinească voia lui Dumnezeu. În umblarea mea mai strânsă cu El prin rugăciune, învăţ că nu există lacrimă pe care rugăciunea să nu o poată şterge. Nu există depresie pe care să nu o poată vindeca. Atunci când mă rog stăruitor, inima mea se înmoaie, greutăţile vieţii dispar şi poverile îmi sunt luate. În rugăciune este putere. Tocmai de aceea este atât de important, aşa cum scria şi Pavel în versetul de astăzi, să rămânem treji şi concentraţi, să ne rugăm în momente de prosperitate şi în încercări, în lumină şi în întuneric. Căci puterea minunată pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte prin rugăciune ne va ajuta să-l înfrângem pe vrăjmaşul sufletelor noastre în numele minunat al lui Isus.


Sylvia Giles Bennett

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro