„Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi şi nu lepădaţi sfatul meu. Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele. Căci cel ce mă găseşte, găseşte viata şi capătă bunăvoinţa Domnului.” Proverbe 8:33-35
„Mă scuzaţi”. „Vreţi să repetaţi, vă rog?”„Nu aud chiar aşa de bine cum mi-ar plăcea”. Astfel de comentarii fac parte acum din vocabularul meu obişnuit. Nu mi-am imaginat niciodată că voi rămâne fără auz. Audiologul sugerează că pierderea frecvenţelor înalte de care sufăr înseamnă că pierd până la 30% dintr-o conversaţie. Comunicarea este în special provocatoare pentru mine când încerc să înţeleg pe cineva care vorbeşte într-un loc public, cum ar fi holul aglomerat al unei biserici. Găsesc că este mai uşor să aud când le văd gura. Asta înseamnă că chiar şi mustăţile îmi îngreuiază auzul! În special este dificil pentru mine să-i urmăresc pe cei care vorbesc repede sau pe cei care nu mă fac atent că vor să-mi vorbească. Dificultăţile de auzire pot duce chiar la tensiune arterială ridicată.
Scriptura spune: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21:5). A avea urechi noi, cu auz perfect, este un motiv în plus pentru care aştept cu nerăbdare revenirea Domnului Isus.
Ajutorul pentru auz este o binecuvântare. Dar, chiar cu aceste mijloace sofisticate, este încă dificil să filtrezi toate zgomotele mulţimii sau vântul printr-o fereastră deschisă.
A mă apropia suficient ca să aud păsările ciripind e o adevărată încântare. A înţelege când mi se şopteşte e practic imposibil. Alţii nu-şi dau seama că normala lor conversaţie îmi trece pe lângă urechi, pentru că în mod constant aud un sunet de ceainice care şuieră. Trebuie să mă concentrez cu adevărat ca să aud ce spun oamenii.
Comunicarea eficientă înseamnă că cel care primeşte mesajul îl înţelege. Uneori, cei iubiţi ai mei cred că nu ascult sau nu vreau să aud. Dacă cineva drag se uită la dumneavoastră cu o privire mai nedumerită, după ce le-aţi spus ceva, încercaţi să vorbiţi mai rar şi mai clar data viitoare. Această incapacitate invizibilă va fi îndepărtată „într-o clipeală din ochi” când Domnul Se va întoarce în slavă. Între timp, atrageţi-mi atenţia, vorbiţi rar şi clar şi puţin mai tare – dar nu strigaţi.
Şi când este vorba de Domnul, vreau urechi spirituale perfecte, ca să prind fiecare cuvânt! Aşa că Te rog, Doamne, dacă nu aud, vorbeşte puţin mai tare!
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru capacitatea mea de a auzi.
Atât de multe lucruri le luăm ca de la sine înţelese.
Şi ajută-mă întotdeauna să ascult instrucţiunile Tale.
Henry C. Martin