Răbdare

Devoțional zilnic 25 ianuarie 2020

Avram a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. – Geneza 15:6

Ai așteptat vreodată împlinirea unei promisiuni din partea părinților și aveai sentimentul că timpul nu trece așa de repede cum ți-ai fi dorit? Sunt convins că nu ți-a fost ușor. Noi, ca oameni, suntem nerăbdători să primim ceea ce considerăm că avem nevoie și vrem să primim cât mai repede. Uneori, este greu să aștepți și doar câteva minute să primești o prăjitură. Dar ce spui atunci când trebuie să aștepți câteva zile pentru a primi vestea despre rezultatul unui test la școală sau câteva luni până să primești cadoul de ziua ta de naștere, să îți cumperi bicicleta dorită sau noul telefon?

Avraam a așteptat o viață până să țină în brațe propriul său copil. Își pierduse speranța că se mai poate realiza acest lucru. Era bătrân, atât el cât și soția lui. La 86 de ani deja ar fi putut să se bucure de nepoți și chiar de strănepoți. Dar erau singuri. Atunci Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam – urmașii lui vor fi tot la fel de numeroși ca stelele de pe cer (Gen. 15:5). Minunat! Extraordinar! Însă, Avraam și Sara erau singuri și se întrebau când se va realiza asta. Știi cât a mai durat până cei doi au ținut în brațe propriul copil? Încă 15 ani! La 100 de ani, Avraam l-a ținut în brațe, pentru prima, dată pe Isaac. Dar Avraam a mai trăit 75 ani și a putut să se bucure chiar și de nepoții lui, Esau și Iacov.

Ceea ce este cu adevărat interesant este atitudinea pe care a avut-o Avraam atunci când Dumnezeu i-a făcut promisiunea: „Avraam L-a crezut pe Domnul”. Înainte de împlinirea promisiunii, cu toate că nu vedea cum s-ar putea realiza aceasta, Avraam a crezut că se va împlini ceea ce Domnul i-a spus. Pentru că a crezut în promisiunea Lui, Dumnezeu i-a socotit aceasta ca neprihănire sau dreptate – „o stare după voia lui Dumnezeu”.

Nu te îngrijora atunci când nu vezi că promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc atât de repede cum îți imaginezi sau cum ți-ai dori. El știe cel mai bine când să împlinească un anumit lucru. Exersează răbdarea și încrederea în El! Chiar dacă nu este simplu, tocmai această încredere în promisiunile lui Dumnezeu este aceea care Îl determină pe Dumnezeu să te socotească neprihănit sau drept. Iar promisiunea Lui este că „cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor” (Mat. 13:43) și vor avea viață veșnică (Mat. 25:46).


Teofil Brasov, Pastor – Conferinta Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro