Rămânem în El și El în noi

Devoțional zilnice 20 octombrie 2018

Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. (Ioan 6:56)

Contemplarea Cuvântului lui Dumnezeu ne va face înţelepţi spre mântuire; cunoaşterea acestui Cuvânt ne va asigura atât fericirea, cât şi succesul în desăvârşirea caracterului creştin.

Toţi aceia care în credinţă primesc Cuvântul lui Dumnezeu vor fi împlinitori ai acestui Cuvânt. Mintea lor va fi îmbogăţită printr-o cunoaştere adevărată, pe care Domnul Hristos o reprezintă ca mâncând trupul şi bând sângele Lui. Şi în timp ce trăiesc adevărul, ei le prezintă şi altora Cuvântul vieţii. Astfel, ei devin o influenţă printre influenţe, o mireasmă de la viaţă spre viaţă.

Domnul Hristos a spus: „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.” „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea care s-a pogorât din cer…” (Ioan 6:63,56-58). Satana va face tot ce poate pentru a satisface pofta de hrană care nu aparţine cunoaşterii singurului Dumnezeu adevărat şi a lui Isus Hristos, pe care El L-a trimis. Aceia care păstrează trăsăturile grosolane de caracter, care continuă să manifeste defecte omeneşti în cuvintele şi în atitudinile lor dau mărturie despre faptul că ei nu mănâncă trupul şi nu beau sângele Fiului lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 8 decembrie 1898)

Cuvântul lui Dumnezeu care locuieşte în inimă este acela care va dezvolta facultăţile spirituale. (…)

Isus i-a iubit pe oameni şi a luat toate măsurile ca sufletul răscumpărat cu sânge să aibă o naştere din nou, o viaţă nouă, care-şi are originea în propria Sa viaţă. (…) „Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa” (1 Ioan 5:12). Aceia care cred în Hristos îl au pe El ca sursă a puterii şi a caracterului lor. (Youth’s Instructor, 10 ianuarie 1895)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro