România se situează în urma unor ţări precum Tunisia, Oman sau Kazahstan în ce privește indicatorii care reflectă drepturile copilului – neparticipare la educaţie, căsătorii timpurii și nașterile la adolescente –, potrivit ultimului raport al organizaţiei Salvaţi Copiii.

Raportul arată că situaţia copiilor a înregistrat îmbunătăţiri în 173 din 176 de ţări, din anul 2000 până în prezent: numărul anual de decese în rândul copiilor a scăzut cu 4,4 milioane, iar numărul copiilor subdezvoltaţi a scăzut cu 49 de milioane. Numărul copiilor exploataţi prin muncă s-a diminuat cu 94 de milioane, iar cel al fetelor obligate să se căsătorească ori căsătorite timpuriu s-a redus cu 11 milioane. De asemenea, în acest interval, numărul copiilor înscriși în sistemul școlar a crescut cu 130 de milioane. Dintre factorii „care pun capăt copilăriei”, strămutarea impusă de conflicte rămâne singurul cu o evoluţie ascendentă, numărul celor strămutaţi forţat în prezent fiind mai mare cu 80% decât în anul 2000.

Potrivit „Global Childhood Report”, România a urcat 3 poziţii în clasament din 2018, când se afla pe locul 54, înregistrând o ameliorare a indicatorului privind rata mortalităţii copiilor sub 5 ani (de la 9 la 1.000 de nașteri, în 2016, la 7,8 la 1.000 de nașteri, în 2017), care nu o apropie însă prea mult de media Uniunii Europene, de 4,1 la 1.000.

„Educaţia pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii constituie cel mai ignorat aspect al protecţiei şi educaţiei în rândul copiilor”, avertizează raportul, care arată că România înregistrează 33,7 nașteri la 1.000 de adolescente (15-19 ani), fiind depășită doar de Bulgaria și de Georgia (cu 40,3 și, respectiv, 47,13 nașteri la 1.000 de adolescente) și devansând state precum Rwanda (26,8), Burundi (27,4) sau India (24,5).

Rata mortalităţii copiilor sub 5 ani rămâne îngrijorătoare (7,8 la 1.000 de nașteri, aproape dublu faţă de media europeană, de 4,1‰), fiind influenţată de lipsa serviciilor medicale în mediul rural, de alimentaţia deficitară, de accesul dificil la apă potabilă și de un nivel precar al educaţiei neonatale a părinţilor.

România nu a reușit să iasă din zona de risc nici în privinţa căsătoriilor timpurii, înainte de vârsta de 18 ani, în ciuda prevederilor legale, care permit căsătoria copiilor de peste 16 ani doar în condiţii excepţionale. Procentul adolescenţilor români care se căsătoresc între 15 și 19 ani (6,7%) este mai mare decât în ţări precum Ghana (6,4%), Kazahstan (6%), Namibia (5,4%), Algeria (3,1%) sau Tunisia (1,2%).

Schimbările înregistrate la școlarizarea copiilor sunt infime – de la 13,9% copii aflaţi în afara sistemului de educaţie în ciclurile primar și secundar, în 2018, la o rată de neparticipare școlară de 13,8% în raportul de anul acesta. La acest indicator, România este depășită doar de Moldova, unde 17% dintre copiii între 7 și 17 ani nu urmează nicio formă de învăţământ.

În ce privește rata omuciderilor cu victime copii și adolescenţi (care se calculează ca procent la 100.000 de persoane între 0 și 19 ani), România a înregistrat o scădere în ultimul an, de la 0,5% la 0,3%.

Amintind că sute de mii de copii în România nu se bucură de copilăria pe care o merită, Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii România, subliniază că responsabilitatea pentru această situaţie le revine autorităţilor locale și centrale, care amână politicile și investiţiile necesare în acest moment.

„O implicare reală din partea acestora, cu participarea societăţii civile și a reprezentanţilor copiilor și părinţilor, un buget al copilului adecvat, îmbunătăţirea implementării programelor și respectarea legislaţiei ar putea asigura șansa unei copilării mai bune pentru toţi copiii”, conchide Alexandrescu.