Răspuns la rugăciuni mari și mici

Devoțional zilnice 10 mai 2018

Rugaţi-vă unii pentru alţii. lacov 5:16

Cel mai memorabil răspuns la rugăciune pe care l-am primit până acum a avut loc cu mulţi ani în urmă.
O prietenă de la colegiu mi-a mărturisit că-şi dorea foarte mult să plece într-o călătorie misionară. Costul pentru transport era de două mii de dolari, bani pe care ştiam că nu-i avea. Şi nu-i aveam nici eu. Domnul m-a îndemnat să mă rog pentru ea.

În timp ce mă rugam, am avut simţământul că Dumnezeu avea să găsească o soluţie pentru ea, dacă aveam să le cer ajutorul câtorva rude înstărite de-ale mele. Am ales patru dintre ele şi, cu rugăciune, le-am scris, întrebându-le dacă erau dispuse să contribuie fiecare cu 500 de dolari. Trei dintre ele au răspuns pozitiv, iar alte persoane au contribuit şi ele cu sume mai mici. Mai rămâneau de strâns 125 de dolari. Se apropia termenul-limită pentru achitarea sumei. În ultimul moment, am primit prin poştă şi restul de bani – fără să fi solicitat! Călătoria misionară a fost un mare succes şi a meritat din plin. Acesta a fost un mare răspuns la rugăciune.

Probabil că ai constatat şi tu că, de multe ori, ne este mai simplu să ajutăm o persoană în nevoie decât să ne îngrijim de trebuinţele personale. Realitatea este că avem şi noi nevoi personale.

De curând, i-am oferit unei prietene Biblia mea cea mai bună. Aveam şi un semn de carte care se potrivea perfect cu ea. Dar nu reuşeam să-l găsesc. M-am rugat. Isus mi-a răspuns la rugăciune şi mi-a arătat unde să-l caut. În comparaţie cu rugăciunea pentru cei două mii de dolari, cererea aceasta era mică. Dar Isus are grijă şi de cererile mici. Deunăzi, l-am rugat pe soţul meu să ducă la biserică nişte lucruri cât eu eram la frizerie. N-ar fi trebuit să-i ia decât un minut sau două, pentru că biserica era la câteva străzi depărtare. Când a ajuns acolo, a găsit-o pe una dintre membrele bisericii bătând cu pumnul în uşa din spatele bisericii şi încercând să intre.

– Pot să vă ajut cu ceva? a întrebat-o el surprins.

Bucuroasă să-l vadă, femeia i-a răspuns:

– Mi-am uitat înăuntru nişte documente importante şi am nevoie de ele. Dar nu am la mine cheia. M-am rugat pentru ajutor aici, în parcare, exact înainte să veniţi!

Soţul meu, care avea cheia la el, a putut să o ajute.

Să urmăm sfatul Bibliei de a ne ruga cu credinţă unii pentru alţii!

Frieda Tanner

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro