Răspunsul lui Dumnezeu

Devoțional zilnice

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24

În timpul anului doi de facultate, am fost martora acurateţei promisiunii lui Dumnezeu din Isaia 65:24.

Viaţa de familie ne era afectată şi ne rugam mult deoarece aveam multe sarcini de dus la îndeplinire, ne confruntam cu probleme financiare şi de serviciu din cauza unui accident major în care fusese implicat tata. Singura problemă din punctul meu de vedere era că Dumnezeu părea să spună „aşteaptă”, în loc să Se ocupe imediat de situaţie, aşa cum mă rugasem eu.

În ziua despre care vorbesc, mergem pe jos spre şcoală. Ajunsesem la drumul principal pe care îl aveam de traversat. Vedeam că era aglomerat. Din experienţa anterioară ştiam că puteau trece şi câteva minute până reuşeam să trec.

Doamne, ajută-mă să trec, m-am rugat în gând. De atât a fost nevoie. Traversasem drumul acesta spre şcoală cinci zile pe săptămână, de patru ori pe zi, începând cu luna august. Eram în martie acum. În tot acel timp, ocaziile în care au oprit maşinile pentru a mă lăsa să trec au fost în număr de maximum cinci. Două maşini treceau pe drum în timp ce eu mă îndreptam spre intersecţie. După ce au trecut ele, următoarea maşină a oprit, iar şoferul mi-a făcut semn cu mâna să traversez!

Îţi mulţumesc, Doamne. Nu meritam, mă gândeam cu umilinţă în timp ce traversam strada.

Mai târziu, în aceeaşi zi, după ce am ieşit de la cursuri, m-a sunat tata să-mi spună că trebuia să mergem mai departe cu o lucrare pentru care mă rugasem. Informaţia pe care o primisem venise ca răspuns la o parte din rugăciunile noastre. Lucrul pe care mi l-am amintit însă cu şi mai mare plăcere a fost răspunsul la rugăciunea mea tainică: Doamne, ajută-mă să trec! Faptul că un şofer a oprit pentru ca eu să trec strada era un lucru insignifiant dacă îl comparam cu problema majoră despre care tata mi-a vorbit la telefon. Cu toate acestea, Dumnezeu mi-a reamintit în ziua aceea că era încă la cârma lucrurilor şi că avea grijă de mine şi de familia mea.

Răspunde Dumnezeu la rugăciuni întotdeauna la fel de evident ca în acest caz? Nu. Dar noi ştim că Isus gestionează detaliile vieţii noastre, fie că este vorba despre a lua legătura cu un prieten despre care nu mai ştiam nimic de o vreme, fie că e vorba de a scăpa de traficul aglomerat. Micile binecuvântări pe care Dumnezeu ni le oferă sunt dovada grijii Sale.

Astăzi, te provoc să cauţi micile binecuvântări pe care tu le-ai considerat ca fiind lucruri obişnuite, care ţi se cuvin. Descoperă mâna lui Dumnezeu în micile detalii ale vieţii tale.

Melinda Ferguson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit