Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? (Ioan 21:15)
Urmărește ediția video aici.
Petru nu a uitat niciodată scena dureroasă a umilirii sale. El nu a uitat că Şi-a tăgăduit Domnul și n-a gândit niciodată că acesta nu a fost cine știe ce păcat.
Nicio refacere nu este completă dacă nu atinge profunzimea sufletului prin puterea transformatoare a Duhului Sfânt. Sub influența Duhului Sfânt, Petru se afla într-o adunare în care erau prezenți mii de oameni și, cu îndrăzneală sfântă, i-a acuzat pe preoții nelegiuiți și pe conducători de același păcat de care se făcuse el însuși vinovat. (…)
După învierea Sa, Domnul Hristos l-a pus la încercare pe Petru de trei ori. „«Simone, fiul lui Iona», i-a spus El, «Mă iubești Tu mai mult decât aceștia?» «Da, Doamne, I-a răspuns Petru, știi că Te iubesc.» Isus i-a zis: «Paște mielușeii Mei!» I-a zis a doua oară: «Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?» «Da, Doamne, I-a răspuns Petru, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: Paște oițele Mele.»”
Când Domnul Hristos i-a spus a treia oară lui Petru: „Mă iubești?”, aceste cuvinte i-au pătruns până în adâncul sufletului. Judecându-se singur, Petru a căzut pe Stâncă și a spus: „Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc.”
Unii susțin că, dacă un suflet se împleticește și cade, el nu-și mai poate recâștiga niciodată poziția anterioară; însă cazul pe care-l avem în fața noastră contrazice acest punct de vedere. Domnul Hristos îi spusese lui Petru înainte de lepădarea sa: „Şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, vei întări pe frații tăi.” Încredințându-i sufletele pentru care Şi-a dat viața, Domnul Hristos i-a dat lui Petru cea mai puternică dovadă a încrederii Sale în reabilitarea sa. (…)
Petru era acum suficient de umil pentru a înțelege cuvintele Domnului Hristos și, fără alte întrebări, ucenicul de altădată, neastâmpărat, lăudăros, plin de încredere în sine, a devenit supus și căit. El a început să-L urmeze cu adevărat pe Domnul pe care Îl tăgăduise. Gândul că Domnul Hristos nu l-a lepădat și nu l-a respins a constituit pentru Petru lumină, mângâiere și binecuvântare. El a considerat că, dacă i se va îngădui acest lucru, când va fi crucificat, va dori ca să fie cu capul în jos. (…)
Domnul Hristos este turnul nostru de scăpare, iar Satana nu poate avea putere asupra sufletului care umblă cu Dumnezeu în umilință… Dacă ne bizuim pe propria înțelepciune, aceasta se va dovedi nebunie. Însă dacă ne vom consacra în lucrare fără nicio rezervă, neabătându-ne deloc de la principiu, Domnul va pune în jurul nostru armele cele mai puternice, care se vor dovedi un ajutor de nădejde. – Youth’s Instructor, 22 decembrie 1898