Refugiul

Devoțional zilnic 5 februarie 2020

Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti. Matei 6:6

Cum pot ajunge mai aproape de Dumnezeu când copiii îmi solicită cea mai mare parte din timp? Varianta scurtă a răspunsului este: un refugiu. Un refugiu este un colţişor liniştit unde nu există nicio sursă de distragere de la lucrurile spirituale. Pe timpul lui Isus, oamenii purtau nişte mantii de rugăciune care puteau fi puse peste cap, formând ceva asemănător unui mic cort de lână. Priveliştea familiei şi a prietenilor, a prafului şi a vacarmului putea fi scoasă instant în afara câmpului vizual, iar rugăciunea se putea desfăşura în acel mediu fără nicio diversiune. Şi tu ai nevoie să găseşti două feluri de refugiu.

Primul refugiu este cel de zi cu zi, când copiii dorm sau nu sunt în grija ta. Eu şi soţia mea avem grijă de Melody pe rând, astfel încât amândoi avem parte de ora noastră de rugăciune. Un tată pe care îl cunosc era împovărat de tendinţa băieţelului său de a se trezi la ora şase în fiecare dimineaţă, astfel încât a trebuit să înceapă să se trezească de la ora cinci. Cum putea să rămână treaz? Se culca seara cu o oră mai devreme. Sărea peste programele de la televizor, neglija socializarea pe internet şi îşi amintea de importanţa covârşitoare a conversaţiilor purtate cu Tatăl ceresc.

Al doilea tip de refugiu este ceea ce eu numesc „pauză”. Am auzit de o mamă care a inventat o regulă pentru copiii ei: dacă îşi trăgea şorţul pe faţă, copiii nu trebuiau să o deranjeze. Ce făcea ea în tot acel timp? Se ruga arzător. Şi părinţii au nevoie de pauze câteodată. Cu toţii am avut momente de frustrare, iar mult mai bine decât să ne pierdem cumpătul este să ne creăm un refugiu ad-hoc în care să putem rosti o rugăciune de eliberare.

Cu toţii avem nevoie să ne reamintim, din când în când, de cuvintele lui Isus din Biblie. Isus a subliniat importanţa unui colţ de linişte, unde nimic nu ne-ar putea distrage atenţia de la Tatăl. Refugiul este cheia succesului. Este important să fim hrăniţi de Părintele ceresc; dacă nu, educaţia oferită copiilor noştri va avea de suferit.

Tată ceresc, Te rugăm ca, între toate lucrurile ce trebuie realizate în această viaţă, să putem găsi un adăpost în Tine! Învaţă-ne despre importanţa refugierii într-un loc liniştit şi a căutării prezenţei Tale, ca practică de zi cu zi!


Jesse Ferguson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro