Regretele zilei de ieri

Devoțional zilnic

Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Filipeni 3:13,14

Ieri nu am oferit destule îmbrăţişări. Ieri mi-am ignorat copiii exact atunci când trebuia să îmi iau timp să le ofer toată atenţia. Ieri nu am fost consecventă cu disciplina. Ţi s-a întâmplat ca zilele tale de ieri să semene cu ale mele? De-a lungul anilor am adunat nu puţine regrete cu privire la prestaţia mea de părinte şi, cel mai probabil, şi tu. Sunt foarte fericită că Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Lui pentru a ne instrui şi înălţa. Astăzi, Scriptura mă încurajează şi îmi aminteşte că ziua de ieri a trecut şi că trebuie să înaintez indiferent de ceea ce s-a întâmplat în trecut.

Am auzit de mai multe ori oameni spunând că rolul de părinte înseamnă a face o călătorie. În timp ce ne aduce o provocare nouă, fiecare zi ne aduce şi oportunitatea de a încerca din nou. Cea mai bună metodă de a recupera ce a fost pierdut ieri este aceea de a fi sincer(ă) cu tine când vine vorba de greşeli, de a-ţi asuma responsabilitatea pentru lucrurile pe care le poţi schimba şi de a merge înainte prin harul lui Dumnezeu.

„Eu nu cred că l-am apucat încă”, mărturiseşte şi Pavel. Scriptura îmi aminteşte că nu e o catastrofă dacă nu sunt un părinte perfect şi că există oportunităţi de a mă perfecţiona în fiecare zi. Aşa că merg înainte. Depun eforturi să fiu plină de pace şi să folosesc o varietate de modalităţi de parenting pentru a-mi învăţa copiii. Avansez în timp ce încerc să-mi arăt dragostea faţă de ei de fiecare dată când pot. Progresez în timp ce mă străduiesc să le ofer copiilor mei atenţie în moduri adecvate. Avansez în timp ce învăţ din greşelile mele şi devin consecventă şi iubitoare când administrez disciplina. Înaintez spre obiectivul de a-mi creşte copiii într-un mod care să-I aducă slavă lui Dumnezeu.

Dragă Tată, Tu-mi vezi greşelile. Iartă-mă pentru ce e în trecut! întăreşte-mi pasul în timp ce merg înainte şi, prin harul Tău, fă să devin un părinte mai bun în fiecare zi! Dă-mi resursele de care am nevoie pentru a-mi creşte copiii pentru Tine! Dă-mi curajul de a merge înainte!


Kelly D. Holder

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit