Religia Bibliei este practică

Devoțional zilnice 12 ianuarie 2019

Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să ne păzim neîntinați de lume. (Iacov 1:27)

Religia biblică nu este un veșmânt pe care să îl punem și să îl scoatem după plăcerea noastră. Ea este o influență atotcuprinzătoare care ne face să fim urmași răbdători și altruiști ai Domnului Isus, făcând ceea ce a făcut El, umblând cum a umblat El… Această religie ne învață să manifestăm răbdare și îndelungă răbdare atunci când ajungem în situații în care suntem tratați rău și nedrept.

Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ajunge un principiu viu în viața noastră, orice lucru cu care avem de-a face, orice cuvânt și orice faptă vor da pe față faptul că noi suntem supuși Domnului Isus Hristos, chiar și gândurile noastre fiindu-I supuse. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu este primit în inimă, acesta va goli sufletul de aroganță și bizuire pe sine. Viața noastră va fi o putere spre bine, deoarece Duhul Sfânt ne va umple mintea cu lucrurile lui Dumnezeu. Vom trăi religia lui Hristos, căci voința noastră va fi în perfectă armonie cu voia lui Dumnezeu. (…)

„Cercetați Scripturile.” Nicio altă carte nu vă va da gânduri atât de curate, înalte și nobile; din nicio altă carte nu puteți obține o experiență religioasă profundă. Când vă luați timp pentru introspecție, pentru rugăciune din inimă și pentru studiu sincer al Cuvântului lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va sădi în inima voastră adevărul. (…)

Biblia, și numai Biblia, trebuie să constituie regula credinței noastre. Ea constituie o frunză din pomul vieții și, hrănindu-ne cu ea, primind-o în mintea noastră, vom avea putere să facem voia lui Dumnezeu. (…)

Dacă nu primim religia Domnului Hristos hrănindu-ne din Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom putea intra în cetatea lui Dumnezeu. Bazându-ne pe o hrană pământească, educându-ne gusturile să iubească lucrurile lumești, nu vom putea aprecia atmosfera curată din ceruri. (…)

Domnul Isus spune: „Fără Mine nu puteți face nimic.” Trăind în Hristos, atașându-ne de El, lăsându-ne susținuți de El, luându-ne hrana de la El, vom aduce roade asemenea Lui. Vom trăi și vom acționa cu ajutorul Lui; vom fi una cu El și una cu Tatăl. Numele lui Hristos este proslăvit în copiii cei credincioși ai lui Dumnezeu. – Review and Herald, 4 mai 1897

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro