Religia inimii

Devoțional zilnice

2

0

Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. – Galateni 2:20

Religia este mult mai mult decât simpla acceptare raţională a unor crezuri doctrinare. Ea este mai mult decât expresiile emoţionale sporadice la unele servicii de închinare şi întâlniri de rugăciune. Ea implică experienţa adevăratei convertiri care duce la un angajament zilnic şi necondiţionat faţă de Hristos. Înseamnă a fi răstignit faţă de lume şi a avea o viaţă nouă în Hristos, permiţându-I să îţi controleze gândurile, cuvintele şi acţiunile prin Cuvântul Său.

Asta se poate spune despre Nicolaus von Zinzendorf (1700–1760), născut la data de 26 mai 1700, în Dresden, Germania, care a devenit un episcop pietist cu influenţă în Biserica Moraviană. Îngrijorat din cauza ortodoxiei luterane fără viaţă din timpul său, el a pus accentul pe „religia inimii”, idee care l-a influenţat profund pe John Wesley, fondatorul metodismului.

După cum apostolul Pavel şi-a predat întreaga viaţă lui Hristos (Gal. 2:2), tot aşa a făcut şi Zinzendorf. Meditând asupra semnificaţiei jertfei lui Hristos pe cruce pentru mântuirea lui, marele evanghelist spunea: „Acele răni aveau menirea să mă cumpere. Acei picuri de sânge au fost vărsaţi pentru a mă obţine pe mine. Astăzi nu mai sunt al meu. Aparţin altcuiva. Am fost cumpărat cu un preţ. Voi trăi fiecare moment din această zi astfel încât Marele Cumpărător al sufletului meu să primească răsplata deplină pentru suferinţele Lui.”

Fiind atât de îndrăgostit de Hristos, Zinzendorf nu putea accepta o formă pasivă şi închisă de religie. El chiar a afirmat următoarele: „Nu poate exista creştinism fără comunitate.” Îndrăgostit de Hristos, Zinzendorf avea şi o pasiune arzătoare pentru misiune. „La urma urmei, misiunea înseamnă pur şi simplu asta: fiecare inimă care Îl are pe Hristos este un misionar, fiecare inimă fără Hristos este un câmp misionar.”

După ce am meditat la aceste afirmaţii semnificative ale lui Zinzendorf, ar trebui să ne punem întrebarea: Cum ne raportăm noi la suferinţele lui Hristos pentru noi? Poate religia a fost pentru tine mai mult a nivel intelectual, fără o experienţă veritabilă de convertire la Hristos. Oricare ar fi situaţia, nu uita că tu nu eşti al tău, tu ai fost cumpărat de Hristos şi ar trebui să trăieşti şi să lucrezi pentru El. El trebuie să îţi călăuzească fiecare clipă din viaţa ta.

2

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit