Respect și politețe

Devoțional zilnic 11 aprilie 2020

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. Proverbele 22:6

Printre cele mai importante lucruri pe care le putem imprima în copiii noştri se numără respectul şi politeţea.

Când cei trei băieţi ai mei erau mici, îmi amintesc că stăteam cu ei la cină. În fiecare seară ne rugam înainte de a mânca, cerându-I lui Dumnezeu să binecuvânteze mâncarea. Practicam, de asemenea, bunele maniere, folosind expresii ca: „Te rog, dă-mi şi mie legumele” sau „îţi mulţumesc.” După ce terminau de mâncat, băieţii învăţaseră să-şi ia farfuriile de pe masă şi să le pună în chiuvetă. Iar la sfârşit îi învăţasem să spună: „Mulţumim pentru masă!” Acum sunt adolescenţi şi încă îşi duc farfuriile în chiuvetă şi îmi mulţumesc pentru masă.

Învăţarea copiilor să manifeste respect aduce multă bucurie într-o casă. Iar pe termen lung ajută la calmarea multora dintre iritările acestei lumi, uşurând viaţa tuturor. Este în acelaşi timp şi un exerciţiu bun pentru felul în care îşi vor trata viitorii parteneri şi copii, când vor creşte şi vor avea la rândul lor o familie.

Când copiii mei au participat la diferite ocazii festive sau au rămas peste noapte la cineva acasă, am primit multe complimente de la alţi părinţi pentru cât de respectuoşi şi politicoşi sunt. Pot să mă uit în urmă cu mândrie când văd respectul pe care mi-l oferă mie şi altora. Respectul şi amabilitatea exersate acasă sunt preluate în toate aspectele vieţii. Băieţii mei ţin uşa pentru doamne la biserică sau la restaurant, se oferă să dea o mână de ajutor dacă sunt în casa altcuiva şi se adresează cu respect oricui.

Dar, mai important decât toate, băieţii mei îl respectă pe Dumnezeu, iar atunci când copiii au respect pentru Dumnezeu, acest lucru se răsfrânge asupra comportamentului şi manierelor lor. Faptul că i-am deprins să aibă respect le-a influenţat decisiv viitorul. Este foarte trist să observ foarte mulţi copii în ziua de azi care răspund înapoi părinţilor sau care au o lipsă totală de respect şi îi dispreţuiesc pe ceilalţi.

Doamne, Te rog, ajută-ne să ne educăm copiii să fie plini de respect şi politeţe faţă de ceilalţi, precum şi, cel mai important, faţă de Tine!

Shirley Jones

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro