Respins de ai Săi

Devoțional zilnice

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. – Ioan 1:11

Dr. Adolf Lorenz (1854–1946) de la Universitatea din Viena a fost unul din cei mai renumiţi chirurgi ortopezi ai timpului său. Datorită tehnicilor sale noninvazive, el a devenit cunoscut drept „chirurgul fără sân-ge din Viena”, deoarece la operaţiile lui nu curgea sânge. În octombrie 1902 a fost invitat de magnatul cărnii din America, J. Ogden Armour, şi soţia lui, Lola, să vină la Chicago şi să o trateze pe fiica lor, pe care o chema tot Lola (sau „Lolita”), care suferea de un handicap încă de la naştere.

Operaţia a avut loc pe 13 octombrie şi s-a încheiat cu succes. Mulţi alţi părinţi i-au trimis scrisori implorându-l să le acorde un interviu, dar el s-a putut ocupa doar de câţiva. Una din multele scrisori era din partea unei doamne foarte înstărite din Chicago, care era dispusă să plătească orice preţ pentru a-şi vedea copilul vindecat. După ce a trimis scrisoarea, ea i-a spus pastorului ei că ea şi prietenii ei vor organiza întâlniri zilnice de rugăciune pentru a-i cere lui Dumnezeu să îl trimită pe dr. Lorenz la ea. Ea era sigură că rugăciunile ei aveau să primească răspuns.

Doctorul obişnuia să se plimbe în fiecare zi după prânz. Într-o după-amiază – probabil pe 30 decembrie 1902 – în timp ce se plimba, a început ploaia şi el a intrat într-o casă din apropiere pentru a se adăposti. Dându-şi jos pălăria, el a întrebat-o pe doamnă cu un accent uşor străin: „Doamnă, se poate să stau pe verandă până se opreşte ploaia?” Nepăsătoare, i-a făcut semn cu mâna către un scaun şi a intrat în casă, închizând uşa şi fereastra în urma ei. După o vreme a oprit o maşină şi l-a luat. Dar ea nu era deloc preocupată de acest lucru.

În ziua următoare în ziarul local a apărut o fotografie a doctorului Lorenz şi un anunţ care spunea că după trei luni, el pleca din Chicago spre New York, întorcându-se în Europa. Ea l-a recunoscut în fotografie pe bărbatul care îi ceruse adăpost în ziua precedentă. Disperată, ea a strigat: „Ah, dacă aş fi ştiut că este el. Dumnezeu l-a trimis la mine ca răspuns la rugăciunea mea şi eu nu l-am primit!”

Evanghelia spune că Isus a venit la poporul Său şi ei nu L-au primit (Ioan 1:11). Ei L-au ignorat şi L-au respins, deoarece El nu a venit aşa cum se aşteptau ei. Timpul s-a schimbat, dar problema rămâne aceeaşi. Isus a venit şi la noi, dar adesea noi L-am ignorat pe El şi învăţăturile Lui, pentru că nu întotdeauna se potrivea cu preferinţele şi gusturile noastre personale. Doamne, deschide-ne ochii să Te putem recunoaşte întotdeauna şi să îţi fim credincioşi Ţie!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit