Roagă-te şi lucrează

Devoțional femei

Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor şi am răspuns împăratului. (Neemia 2:4,5)

Ora et labora. Această locuţiune latină înseamnă: roagă-te şi lucrează. Fără îndoială, aceste două cuvinte sunt legate unul de altul. Rugăciunea fără lucru este indolenţă, munca fără rugăciune este blasfemie. Într-un articol publicat în Review and Herald din 7 septembrie 1905, Ellen White a făcut această declaraţie puternică: „Noi trebuie să lucrăm, să ne rugăm şi să credem.” Ar fi un slogan bun pentru viaţa unui tânăr care ascunde aspiraţii mari în inima lui.

De ce este important să lucrăm? Pentru că:

„Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine.” (Proverbele 12:11)

„Mâna celor harnici va stăpâni.” (Proverbele 12:24)

„Cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4)

„Dulce este somnul lucrătorului.” (Eclesiastul 5:12)

Totuşi, nimic din toate acestea nu ar avea sens dacă am uita că este de datoria noastră să „căutăm mai întâi Împărăţia cerurilor şi neprihănirea Sa” (Matei 6:33). Aceasta vrea să spună că prima mea îndatorire este să am o relaţie cu Dumnezeu. Când aceasta se realizează sunt gata să fac faţă sarcinilor zilnice.

Un clasic al literaturii creştine exprimă aceeaşi realitate în următorii termeni: „Consacră-te lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă; fă din aceasta prima ta lucrare! Rugăciunea ta să fie: O, Doamne, primeşte-mă să fiu cu totul al Tău. Aşez toate planurile mele la picioarele Tale. Foloseşte-mă astăzi în serviciul Tău. Rămâi cu mine şi lasă ca tot ceea ce fac să fie făcut în puterea Ta. Aceasta este o lucrare ce trebuie săvârşită zilnic” (Calea către Hristos, cap. 8, p. 108).

Reflectă bine la această declaraţie. Aceasta nu înseamnă să încetezi să mai ai planuri, ci mai degrabă să le aşezi în mâinile lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă că trebuie să te opreşti din lucru bazându-te pe prezenţa divină. Daniel era un om al rugăciunii, dar el îşi îndeplinea datoria de a avea grijă de „treburile împăratului” (Daniel 8:27). Neemia era un om al rugăciunii, dar îşi îndeplinea în acelaşi timp cu credincioşie datoria de degustător al regelui (Neemia 1:2). Pavel era un om al rugăciunii şi-şi obţinea traiul zilnic lucrând la facerea de corturi (Faptele 18:3). Dacă toate aceste personaje s-au rugat şi au lucrat, tu şi cu mine putem face la fel. Deci roagă-te şi lucrează!

#lucreazăroagă-teşicrede #roagă-teşilucrează

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit