Cel ce nu primise decât un talant a venit și el și a zis: „Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat: mi-a fost teamă și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pământ; iată-ți ce este al tău!” (Matei 25:24-25)
Învățătura din această pildă este simplu de înțeles. Toate darurile intelectuale sau materiale pe care le are cineva îi sunt doar încredințate. Ele sunt bunuri ce aparțin Domnului și trebuie folosite pentru onoarea și slava Lui. Ele trebuie valorificate și înmulțite prin folosință, astfel ca Domnul să poată avea un beneficiu de pe urma lor. Însă sunt mulți talanți de pe urma cărora Domnul nu primește beneficii; căci, asemenea robului necredincios, cei cărora le sunt încredințați acești talanți nu îi valorifică.
Toți cei care sunt egoiști în inima lor vor asculta tentațiile lui Satana și vor proceda ca robul necredincios și leneș. Ei vor ascunde comoara ce li s-a încredințat, neglijând să-și folosească talentele pentru Domnul. Ei au semănat puțin sau deloc, și vor secera puțin. Dar, deși Domnul le-a spus aceste lucruri clar, în cuvinte ce nu pot fi răstălmăcite, ei nutresc nemulțumire în inimile lor și se plâng că Domnul este un stăpân aspru, care se poartă rău și nedrept cu ei. (…)
În zilele noastre, acest lucru este făcut de mulți din cei ce pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu. Ei murmură și se plâng de cerințele Domnului. Ei nu Îl acuză în mod direct pe Dumnezeu că este nedrept, dar se plâng de tot ce are legătură cu problema folosirii influenței lor și a bunurilor lor în slujba Sa. Oricine ar fi ei, dacă cei cărora Domnul le-a încredințat darurile Sale nu le valorifică la maximum, dacă nu colaborează cu îngerii din ceruri încercând să fie o binecuvântare pentru semenii lor, ei vor primi verdictul din partea Domnului: „Rob viclean și leneș, ai avut daruri din partea Mea să le folosești, dar ai neglijat să faci acest lucru; tu, care considerai că știi atât de multe, M-ai reprezentat cu răutate și i-ai făcut și pe alții să creadă că sunt foarte nedrept și aspru.” „Pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.” În ziua aceea, acești robi necredincioși își vor vedea greșeala și își vor da seama că, prin folosirea talentelor lor într-un fel în care Domnul nu avea niciun folos, ei nu doar că au pierdut ceea ce au avut, dar au pierdut și bogățiile veșnice. – Review and Herald, 5 ianuarie 1897