Rugăciune îndrăzneață

Devoțional femei 22 iulie 2017

Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. Ioan 15:7

M-am căsătorit cu vecinul. Vreme de zece ani, am locuit în aceeași curte cu un domn amabil, despre care nu știam că are ochi pentru mine. Până într-o zi, când m-a invitat în oraș. Stăteam ca o mută, fiindcă nu mi-aș fi imaginat niciodată că am putea vreodată să devenim ceva mai mult decât simpli prieteni. Totuși, după doi ani de prietenie și întâlniri, fiul meu m-a dus la altar și m-a dat în căsătorie vecinului meu Vondell, iar fiica mea, ca domnișoară de onoare, m-a supravegheat atent, împreună cu cei peste 100 de invitați.

La scurt timp, a devenit evident că locuința era o problemă. Pentru o perioadă scurtă, am stat în casa lui, în timp ce copiii mei, tineri adulți, locuiau de partea cealaltă a curții. Dar, ca să onorăm mai bine conceptul nostru de „familie”, ne-am gândit că cel mai bine ar fi să achiziționăm o casă mare, unde fiecare să aibă spațiul lui. Așa că am început căutarea.

Locuințele în zona metropolitană Washington D.C. sunt scumpe și e greu să găsești ceva corespunzător la un preț rezonabil. Apoi mi-au venit în minte aceste câteva cuvinte: Roagă-te cu îndrăzneală!

Sigură că era glasul Duhului Sfânt, m-am conformat imediat și l-am cerut lui Dumnezeu o casă mare: cu cel puțin cinci dormitoare, o sufragerie și un garaj pentru „jucăriile” soțului meu. După câteva zile, Beverly, agenta imobiliară, a sunat și ne-a spus că a găsit casa perfectă. Bineînțeles, întrebarea noastră a fost: „Cât costă?” A spus prețul și, la unison, eu și Vondell am răspuns: „Prea mult”, dar a insistat să mergem să o vedem.

Cuvintele „roagă-te cu îndrăzneală” erau încă în gândurile mele. Când am văzut casa, ne-am convins că agenta avea dreptate: o casă în stil colonial, cu cinci dormitoare, trei băi, două sufragerii, un garaj de două locuri, toate pe o proprietate umbroasă într-o suburbie bine cotată. „Dar trebuie să ne vindem ambele case înainte să facem această mutăre, am avertizat-o noi pe agentă.

Ea ne-a asigurat că cele două case se vor vinde în câteva zile. Și, din nou, Beverly a avut perfectă dreptate. A scos la vânzare casă mea lunea, iar marți seară am avut cinci oferte ferme. La fel a fost și cu casa lui Vondell; casa lui nici n-a ajuns să fie scoasă la vânzare.

După trei săptămâni, eram în casa nouă. Lecție învățată: Este ceva prea greu pentru Domnul? Categoric, nu, când îi încredințezi Lui mijloacele tale.

Yvonne Curry Smallwood

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro