Rugăciune nebunească

Devoțional zilnic 22 ianuarie 2020

Pentru copilul acesta mă rugam, şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care l-o făceam. De aceea vreau să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului. 1 Samuel 1:27,28

Erma Bombeck scria odată: „Cineva m-a întrebat dacă, putând să îmi retrăiesc viaţa, aş schimba ceva. Prima dată m-am gândit că nu, apoi am stat şi m-am gândit mai bine. Am realizat că, în loc să-mi doresc să nu fi existat cele nouă luni de sarcină, aş fi preţuit fiecare moment şi aş fi recunoscut că minunea ce creştea în mine era singura mea şansă de a colabora cu Dumnezeu la crearea unui miracol.” Am fost binecuvântată să am o astfel de şansă. Însă nu a durat nouă luni. Nu, nici vorbă de nouă luni.

„Va reţinem în spital, doamnă Brown.” Eram însărcinată doar în şase luni când am auzit aceste cuvinte şi am aflat mai multe decât aş fi vrut despre toxemie, pre-eclampsie şi proteine în urină. În timp ce asistentele mă conduceau pe hol, mama mea l-a sunat din Bermuda pe soţul meu, care era în Anglia şi aştepta nerăbdător veşti.

„A născut Pattiejean?” a întrebat-o Jeffrey pe asistentă. Asistenta a repetat întrebarea la telefon. „Da”, răspunse ea. Surprins că nu a fost anunţat, a întrebat: „Ce este?” După ce repetă întrebarea în telefon, asistenta spuse: „Este fată şi cântăreşte puţin peste un kilogram!”

În următoarele două luni am mers la spital de două ori pe zi. Uneori copilul nostru nu mai respira şi era mutat la Terapie intensivă. Ni s-a spus să o îmbăiem şi să o îmbrăcăm cât de repede putem, pentru că nu avea destulă grăsime ca să-i ţină de cald. În ciuda provocărilor, slavă lui Dumnezeu, ea a supravieţuit şi a crescut.

Am numit-o Kristie, de la cuvântul german Kristel, aceasta fiind forma engleză pentru Cristina, femininul cuvântului „creştin”, care înseamnă „urmaşă a lui Hristos”. Este încă un copil în creştere, iar eu am învăţat să strig la Dumnezeu în numele ei. Soţul meu posteşte în fiecare joi dimineaţa. De ce facem aceste lucruri? Pentru că noi credem că aceasta este a doua noastră şansă de a colabora cu Dumnezeu la un miracol.

Dragă Doamne, Îţi mulţumesc pentru că ne-ai ales pe noi să avem grijă de copilul Tău! Ştim că este a noastră doar de închiriat. Ne angajăm să o înconjurăm cu grijă iubitoare şi cu rugăciune neîncetată!


Pattiejean Brown

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro